Un nou robot ar putea analiza Marte mai rapid ca niciodată, investigând rocile pentru semne ale vieții fără a mai necesita instrucțiuni constante de la oameni. Explorarea suprafeței altor lumi este un proces detaliat și consumator de timp. Pe Marte, comunicarea cu Pământul poate dura între 4 și 22 de minute, iar capacitatea limitată de transfer al datelor restricționează cantitatea de informații transmise.
Datorită acestor provocări, cercetătorii trebuie să planifice activitățile roverelor cu mult înainte. Acestea sunt concepute pentru a economisi energie și a evita riscurile, motiv pentru care se deplasează încet pe teren accidentat. În majoritatea cazurilor, roverele acoperă doar câteva sute de metri pe zi, ceea ce limitează aria studiată și îngreunează colectarea unei varietăți de probe geologice, potrivit SciTechDaily.
Pentru a depăși aceste limitări, cercetătorii au experimentat o strategie alternativă: un explorator robotic semi-autonom, capabil să se deplaseze de la o țintă la alta și să adune date fără un ghidaj uman constant. În loc să se concentreze pe o singură rocă sub observare strictă, robotul poate vizita mai multe locații și poate efectua măsurători în mod autonom la fiecare dintre acestea.
Rezultatele au demonstrat că roboții echipați cu instrumente compacte pot îmbunătăți semnificativ eficiența. Această metodă accelerează atât prospectarea resurselor, cât și căutarea biosemnăturilor pe suprafețele planetare. Prin analiza mai multor ținte în succesiune, robotul adună mai multe date într-un interval de timp mult mai scurt.
O strategie alternativă
Echipa a avut ca obiectiv să determine dacă un robot echipat cu un set simplu de instrumente științifice poate genera rezultate relevante în timp ce lucrează rapid. Concluziile au confirmat că instrumentele compacte pot identifica roci semnificative pentru astrobiologie și explorarea resurselor.
Pentru a testa această abordare, cercetătorii au folosit robotul patruped „ANYmal”. Acesta a fost dotat cu un braț robotic care purta două instrumente: un dispozitiv de imagistică microscopică (MICRO) și un spectrometru portabil. Proiectul a implicat o colaborare între laboratoare de robotică de vârf de la ETH Zurich, Universitatea din Zurich și Universitatea din Berna.
Experimentele au fost desfășurate în facilitatea „Marslabor” de la Universitatea din Basel, un mediu ce simulează condițiile planetare cu ajutorul rocilor, regolitului și iluminatului artificial specific. În timpul testelor, robotul s-a deplasat autonom către țintele selectate, și-a poziționat instrumentele și a trimis înapoi imagini și date spectrale pentru analiză.
Sistemul a identificat cu succes tipuri de roci precum ghipsul, bazaltul și anortozitul, esențiale pentru viitoarele misiuni lunare sau marțiene.
Explorarea suprafețelor altor lumi, un proces detaliat
Cercetătorii au comparat două metode: abordarea tradițională, în care oamenii ghidează robotul către o singură țintă, și abordarea semi-autonomă, în care robotul analizează mai multe ținte succesiv. Diferența de viteză a fost clară: misiunile multi-țintă au fost completate în 12 până la 23 de minute, în timp ce o misiune similară controlată de om a durat 41 de minute.
În ciuda vitezei sporite, robotul a menținut un nivel ridicat de precizie, identificând corect toate țintele într-un test esențial. Prin reducerea nevoii de comenzi umane pas cu pas, roboții pot opera mai liber, scanând rapid rocile și permițând cercetătorilor să se concentreze pe cele mai promițătoare eșantioane.
Studiul arată că instrumentele relativ simple, împreună cu sisteme robotice autonome, pot genera informații științifice valoroase. Pe măsură ce agențiile spațiale pregătesc misiuni către Lună și
