Nu știm exact când a fost creat primul cântec, dar suntem conștienți că muzica există de mii de ani și este prezentă în toate culturile cunoscute. Nu a fost doar o formă de divertisment, ci și un mod prin care oamenii și-au exprimat emoțiile, credințele și ritualurile, înainte ca acestea să fie scrise.
Primele cântece nu au fost păstrate, astfel că nu le putem reconstrui cu precizie. Lucrurile se transformă odată cu apariția scrierii, când anumite melodii încep să fie înregistrate pe tăblițe de lut, papirus sau piatră, ajungând până în zilele noastre. Aceste fragmente oferă o viziune rară asupra sunetelor care existau acum mii de ani.
Imnul hurrian către Nikkal (aprox. 1400 î.Hr.)
Găsit în orașul antic Ugarit (în Siria de astăzi), această melodie dedicată zeiței Nikkal este considerată cea mai veche melodie completă cunoscută. A fost scrisă pe o tabletă de lut, în cuneiformă, și include note pentru acompaniamentul harpei.
După reconstituiri moderne, melodia poate fi ascultată și astăzi, oferind o idee despre sunetele care existau acum peste 3.400 de ani.
Imnurile din Delphi (aprox. 128 î.Hr.)
Găsite în 1893 la Delphi, aceste două imnuri dedicate lui Apollo sunt cele mai vechi exemple de muzică greacă antică păstrate.
Primul imn utilizează un sistem de notație vocală, în timp ce al doilea folosește un sistem destinat instrumentelor precum lira sau cithara. Distincția dintre ele este similară cu cea dintre o partitură vocală și una pentru acompaniament instrumental.
Epitapul lui Seikilos (aprox. secolul I d.Hr.)
Descoperit pe o piatră funerară în Asia Mică (Turcia de astăzi), acest cântec este cel mai vechi exemplu de melodie completă care a supraviețuit în întregime, cu text și indicații despre modul în care trebuie cântată melodia.
Versurile sunt scurte și concise, iar mesajul este simplu: viața este efemeră, așa că trebuie trăită cât timp există. Piesa este conservată în prezent la Muzeul Național al Danemarcei.
Imnul Oxyrhynchus (sfârșitul secolului al III-lea d.Hr.)
Găsit în Egipt, acest imn este cel mai vechi cântec creștin cunoscut care conține atât versuri, cât și indicații despre modul în care trebuie cântată melodia. Scris în limba greacă pe papirus, textul este o laudă adusă Sfintei Treimi.
Documentul demonstrează că muzica avea deja un rol bine definit în ritualurile religioase ale creștinismului timpuriu.
Phos Hilaron (secolele III–IV d.Hr.)
Cunoscut și sub numele de „Imnul Lămpii”, acest cântec creștin este încă utilizat în liturghia ortodoxă. Este unul dintre rarele exemple de muzică religioasă care au continuat să fie folosite timp de aproape două milenii.
