Un nou tip de interacțiune cosmică extremă a fost identificat la 408 ani-lumină de Terra: o planetă care tortură steaua sa, iar aceasta, la rândul ei, ripostează cu rafale de foc și radiație. Este vorba despre exoplaneta HIP 67522b, un gigant gazos ce se află într-o orbită extrem de apropiată de steaua sa, păreau să grăbească autodistrugerea sa.
HIP 67522b este un enorm tânăr — nu doar din punct de vedere al vârstei (doar 17 milioane de ani), ci și în ceea ce privește comportamentul său cosmic. Cu o dimensiune asemănătoare celei a planetei Jupiter, dar cu doar 5% din masa ei, planeta orbităste în jurul stelei sale în fiecare 6,95 zile. Este atât de aproape încât perturbă câmpul magnetic al stelei, generând explozii solare uriașe, cunoscute ca flare-uri.
Aceste flare-uri, mai degrabă decât a fi evenimente izolate sau spontane din activitatea stelară, sunt direct cauzate de planeta HIP 67522b. Așa cum explică astrofiziciana Ekaterina Ilin de la Institutul Olandez de Radioastronomie, planeta se comportă precum un bici magnetic care „lovește” câmpul stelar și generează reacții explozive.
Este prima dată când se observă clar o interacțiune magnetică de acest tip între o stea și o planetă. Mai interesant este că această relație tensionată a durat de cel puțin trei ani, oferind cercetătorilor o oportunitate rară de a o studia în detaliu.
Fulgerele stelei îndepărtează atmosfera sa subțire de pe exoplanetă. (Janine Fohlmeister/Institutul Leibniz pentru Astrofizică Potsdam)
Radiații intense și pierderi masive de atmosferă
Consecințele pentru HIP 67522b sunt departe de a fi inofensive. Fiecare flare emis de stea lovește planeta cu radiații intense. Cercetătorii au observat 15 astfel de evenimente direcționate către exoplanetă în decursul a cinci ani. Radiațiile primite de HIP 67522b sunt de șase ori mai mari decât dacă nu ar fi fost „provocată” de stea.
Această radiație suplimentară supraîncălzește atmosfera planetei — care este oricum extrem de subțire și „pufoasă” — provocând o pierdere accelerată a masei gazoase. Atmosfera dispare ca aerul dintr-un balon găurit, iar cercetătorii estimează că, în mai puțin de 100 de milioane de ani, planeta ar putea ajunge la dimensiunile lui Neptun.
Aceasta reprezintă o rată de transformare planetară uluitoare, oferind o perspectivă complet nouă asupra modului în care planetele pot suferi modificări dramatice ca urmare a interacțiunilor stelare.
Relații stelare distructive: o nouă frontieră în astronomie
Până de curând, se considera că stelele sunt prea mari și stabile pentru a fi influențate de planetele ce le orbitează. Descoperirea acestui tip de interacțiune magnetică schimbă radical acest punct de vedere. Departe de a fi pasive, planetele pot modela activ și distructiv comportamentul stelelor lor.
Fenomenul, rar și captivant, deschide o nouă frontieră în cercetarea astronomică. Ilin și echipa sa de la Institutul Leibniz de Astrofizică din Potsdam speră să identifice și alte sisteme similare în Calea Lactee pentru a înțelege mai bine acest tip de interacțiune.
Dacă astfel de planete pot provoca instabilitate în stelele tinere, acest lucru ar putea modifica teoria evoluției stelare și planetare pentru multe sisteme din univers. În plus, aceste descoperiri ar putea schimba modul în care percepem supraviețuirea atmosferelor planetare în condiții extreme, în special când exoplanetele se află foarte aproape de stelele lor — o situație frecvent întâlnită în catalogul actual de exoplanete.
