Un craniu de dimensiuni reduse, dar cu un potențial extraordinar în ceea ce privește înțelegerea evoluției umane, ar putea transforma complet ceea ce știm despre interacțiunile dintre Homo sapiens și Neanderthali. Într-o cercetare recent publicată în revista L’Anthropologie, oamenii de știință furnizează noi dovezi care susțin teoria că un copil găsit în peștera Skhul, lângă Haifa, Israel, în 1929, ar fi putut rezulta direct din hibridizarea celor două specii.
Analizele contemporane efectuate prin scanări CT au scos la iveală un amestec surprinzător de caracteristici anatomice, unele caracteristice oamenilor moderni, iar altele clar asociate cu Neanderthalii. Dacă această ipoteză va fi validată prin metode de testare ADN, acest copil va deveni una dintre cele mai vechi dovezi ale unei încrucișări directe între Homo sapiens și Homo neanderthalensis, datând de aproximativ 140.000 de ani.
Scheletul copilului, estimat a avea între 3 și 5 ani la momentul decesului, este aproape complet și bine conservat, în special pe partea stângă — datorită modului în care a fost îngropat. Până recent, absența tehnologiilor adecvate făcea dificilă o analiză amănunțită, având în vedere că unele zone ale craniului fuseseră reconstruite și consolidate cu gips.
Folosind scanări CT avansate, cercetătorii au reexaminat neurocraniul, mandibula și dinții. Aceștia au comparat aceste elemente cu craniile de Neanderthal păstrate în colecțiile Muzeului Omului din Paris. Rezultatele sunt captivante: cutia craniană prezintă trăsături compatibile cu Homo sapiens, în timp ce mandibula și poziția foramen magnum — orificiul prin care trece măduva spinării — sunt caracteristice Neanderthalilor.
Această combinație de trăsături a condus echipa de cercetători la concluzia că ne aflăm în fața unui veritabil hibrid: un copil rezultat dintr-un părinte Homo sapiens și unul Neanderthal.
Un precedent semnificativ: fata „Denny” din Rusia
Acesta nu este primul caz documentat de hibridizare între specii de hominizi. În 2018, un fragment osos găsit într-o peșteră din Siberia a fost supus analizei genetice, revelând că aparținea unei adolescente cu mamă Neanderthală și tată Denisovan. Această descoperire a fost revoluționară și a demonstrat că încrucișările între speciile umane nu erau doar posibile, ci probabil mai comune decât s-a crezut.
În acest context, copilul descoperit în Skhul se integrează într-un model mai cuprinzător de interacțiune biologică și culturală între speciile umane arhaice. Mai mult, având în vedere vechimea artefactelor — 140.000 de ani — această descoperire sugerează că astfel de interacțiuni se produceau cu mult înainte ca Homo sapiens să părăsească în mod semnificativ Africa acum aproximativ 60.000 de ani.
Coautoarea studiului, Anne Dambricourt Malassé, a recunoscut că anterior considera imposibilă existența unui astfel de hibrid. „Rezultatele noastre demonstrează că a fost posibil,” afirmă ea, chiar dacă acest copil a decedat la o vârstă fragedă.
O piesă esențială din puzzle-ul evoluției?
Studiul scoate în evidență nu doar o ipoteză captivantă, ci și o serie de întrebări fundamentale despre modul în care Homo sapiens și Neanderthalii au coexistat și interacționat. Descoperirea ar putea rescrie istoria sitului arheologic Skhul, considerat până acum exclusiv un loc de înmormântare pentru Homo sapiens.
Profesorul John Hawks, antropolog la Universitatea Wisconsin-Madison, afirmă că această cercetare este „poate prima care plasează rămășițele copilului din Skhul pe o bază științifică solidă”. El subliniază însă că, fără o analiză genetică directă, nu putem trasa concluzii definitive.
