Ismail al-Jazari, un polimat născut în 1136 în Cizre (acum parte din Turcia, la granița cu Siria), a fost un inventator și un vizionar care a combinat arta, știința și ingineria pentru a crea mașini atât de avansate încât au influențat secole de inovație. Deși nu a pictat pe pânză, „picturile” sale erau schițe mecanice elaborate: peste 100 de proiecte foarte detaliate ale unor dispozitive ce variau de la pompe de apă la automate antropomorfe programabile. Manuscrisele sale, astăzi evaluate la milioane de dolari datorită semnificației lor istorice, dezvăluie o minte cu secole înaintea timpului său. Al-Jazari a murit în 1206, lăsând o moștenire care a influențat liniștit dezvoltarea roboticii, hidraulicii și ingineriei mecanice moderne.
Al-Jazari a fost inginerul principal al dinastiei Artuqide, un emirat turcesc care controla părți din Anatolia și Mesopotamia. Însărcinat cu crearea de dispozitive care să impresioneze regalitatea și să ajute oamenii de rând, Jazari și-a documentat realizările în Cartea cunoașterii dispozitivelor mecanice ingenioase (1206). Acest tratat, scris în arabă și plin de ilustrații, nu era doar un ghid tehnic, ci și un manifest al creativității. Spre deosebire de contemporanii săi, al-Jazari a subliniat importanța reproductibilității, oferind instrucțiuni pas cu pas, astfel încât generațiile viitoare să poată reconstrui mașinile sale.
Munca lui Al-Jazari a traversat continentele: cruciații și comercianții au adus poveștile despre invențiile sale în Europa, în timp ce savanții din Bagdad până în Bizanț i-au studiat proiectele. Cu toate acestea, timp de secole, numele său a rămas în umbră în Occident, eclipsat de figurile Renașterii ulterioare, precum Leonardo da Vinci. Abia în secolul XX, istoricii au început să recunoască contribuțiile lui al-Jazari ca fiind esențiale pentru evoluția tehnologică.
Mașini care au transformat vieți
Invențiile lui Al-Jazari se împart în două categorii: utile și ceremoniale. Pentru agricultori, a proiectat dispozitive de ridicare a apei care au revoluționat agricultura. Saqiya, o pompă cu acțiune dublă alimentată de debitul de apă, a permis satelor să irige culturile fără muncă animală sau umană. Fermierii din câmpiile aride ale Mesopotamiei au folosit variante ale acestei mașini timp de mai mult de 400 de ani.
Dar creațiile sale spectaculoase au fost cele care au captat mai mult atenția. Ceasul elefant, de exemplu, un automat cu o înălțime de aproximativ 7 metri care îmbină simbolismul grecesc, indian și egiptean. În fiecare oră, un mahout mecanic (conducătorul elefantului) lovește un țambal, în timp ce un cap de dragon se leagănă și bile de metal cad într-un bazin. Sistemul complex de greutăți, scripeți și mecanisme hidraulice al ceasului marca timpul cu o precizie teatrală – o fuziune de inginerie și artă menită să uimească vizitatorii curții.
Apoi a fost fântâna păunului, o stație de spălare a mâinilor cu un servitor umanoid care oferea săpun și prosoape. Când utilizatorul trăgea de o pârghie, apa curgea, iar coada păunului se deschidea – un prim exemplu de design interactiv. Pentru regalitate, al-Jazari a construit bărci muzicale acționate de roți de apă, cu toboșari și harpiști automatizați care cântau melodii ritmice. Acestea nu erau simple curiozități; erau prototipuri de mașini programabile.
