În ultimii ani, oceanul din jurul Antarcticii a început să devină mult mai sărat, un fenomen care contrazice așteptările tradiționale privind topirea gheții polare. Începând cu anul 2015, suprafața de gheață marină din acea zonă a avut o scădere drastică, echivalentă cu o suprafață de dimensiuni similare cu insula Groenlanda, o schimbare ecologică de amploare globală, scrie Science Alert, citând The Conversation. Această situație este surprinzătoare deoarece topirea gheții trebuia să producă un efect de „diluare”, făcând apa mai puțin sărată. Totuși, datele recente, obținute prin sateliți și roboți subacvatici europeni, arată opusul: apa de la suprafață devine mai sărată și, astfel, mai densă.
Cum influențează salinitatea formarea gheții marine
Structura stratificată a oceanului Antarctic este crucială pentru menținerea temperaturilor scăzute la suprafață. De obicei, apa rece și cu salinitate scăzută se află deasupra apei mai calde și mai sărate din adâncuri. Stratificarea blochează transferul de căldură din adâncime spre suprafață, facilitând formarea și menținerea gheții marine.
Creșterea salinității la suprafață face ca apa să devină mai densă și să se scufunde mai ușor, perturbând stratificarea și permițând apei mai calde din adâncuri să urce spre suprafață. Această circulație verticală aduce mai multă căldură la suprafață, topind gheața de jos în sus, chiar și pe timpul iernii, și împiedicând refacerea acesteia. În plus, această mișcare ridică tot mai multă sare din adâncuri, amplificând procesul într-un cerc vicios. Acest fenomen a fost observat în timpul reapariției polyniei Maud Rise, o zonă extinsă lipsită de gheață care nu mai fusese văzută de decenii, confirmând astfel existența acestui puternic mecanism de feedback.
Consecințele globale ale pierderii gheții marine
Scăderea gheții marine din Antarctica are efecte semnificative nu doar asupra ecosistemelor locale, ci și asupra climei globale. Gheața reflectă o parte importantă din radiația solară înapoi în spațiu, iar absența ei permite absorbția unei cantități mai mari de căldură în ocean și atmosferă. Aceasta conduce la accelerarea încălzirii globale, intensificarea furtunilor și creșterea nivelului mării, cu repercusiuni resimțite în orașele de coastă din întreaga lume.
În plus, speciile care depind de gheață, precum pinguinii împărați și krill-ul antarctic, esențial pentru lanțul trofic, sunt direct amenințate, iar întreaga rețea de viață polară începe să se destrame. Studiile recente sugerează că modelele climatice actuale necesită revizuire, deoarece nu anticipează aceste schimbări rapide și neașteptate ale salinității și structurii oceanice. În plus, finanțarea pentru monitorizarea continuă a Oceanului Sudic este sub amenințare, pericilitând capacitatea oamenilor de știință de a urmări aceste transformări critice și de a dezvolta strategii de adaptare.
