Europa se confruntă din ce în ce mai frecvent cu veri insuportabile, în care temperaturile nu scad nici măcar noaptea, iar valurile de căldură ating recorduri alarmante. În ciuda acestor realități climatice din ce în ce mai grave, unitățile de aer condiționat rămân o raritate în locuințele europenilor. În multe țări, sub 10% din gospodării au acces la răcire artificială, deși temperaturile ajung adesea la niveluri periculoase pentru sănătate.
Disconfortul termic constant, în special în orașele aglomerate, a devenit o problemă de sănătate publică. Fără o infrastructură eficientă de răcire, mulți oameni recurg la soluții improvizate precum ventilatoare, pungi cu gheață sau dușuri reci, care însă nu sunt viabile pe termen lung. Iar având în vedere că valurile de căldură devin mai frecvente și mai intense din cauza schimbărilor climatice, această problemă devine una structurală.
De ce Europa nu a adoptat aerul condiționat pe scară largă
Există multe explicații, legate atât de istorie, cât și de economie, arhitectură și politici publice. În primul rând, multe țări europene, în special cele din nord și vest, nu au avut nevoie de răcire artificială în trecut. În Regatul Unit, Germania sau Olanda, verile au fost de obicei mai blânde, iar casele au fost construite mai degrabă pentru a reține căldura decât pentru a o respinge.
Astfel, răcirea aerului nu a fost o prioritate, iar aerul condiționat a fost considerat un lux, nu o necesitate. În zonele unde ar fi nevoie de climatizare acum, intervențiile sunt adesea costisitoare și complicate. Multe dintre locuințele europene sunt vechi, unele datând din secolul XIX, iar instalarea unui sistem central de răcire necesită renovări majore și cheltuieli considerabile. În plus, în anumite zone istorice sau protejate, autoritățile refuză instalarea unităților externe de AC din motive estetice sau de conservare arhitecturală.
Pe lângă aceste dificultăți tehnice, există și un factor economic important. Costurile energiei în Europa sunt mai ridicate decât în Statele Unite, iar veniturile medii sunt adesea mai mici. După criza energetică generată de invazia Rusiei în Ucraina, prețurile la electricitate au crescut drastic, deși recent au început să se stabilizeze. Pentru multe familii europene, utilizarea intensivă a unui aparat de aer condiționat este pur și simplu inaccesibilă.
Răcire cu prețul planetei sau căutarea unor alternative sustenabile
Deși mentalitatea începe să se schimbe și cererea pentru sisteme de răcire este în creștere, Europa se află în fața unei dileme fundamentale: cum să asigure confortul termic fără a compromite obiectivele climatice. Aerul condiționat este, în esență, un mare consumator de energie, iar energia provine în continuare în mare parte din surse fosile. Așadar, utilizarea intensivă a AC-ului poate genera emisii suplimentare de gaze cu efect de seră, agravând încălzirea globală – un cerc vicios greu de rupt.
Un alt efect colateral este supraincălzirea urbană. Unitățile de aer condiționat eliberează căldura extrasă în exterior, crescând temperatura ambientală cu până la 4°C în unele orașe dense, precum Parisul. Într-un context în care Europa aspiră să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050, o expansiune a numărului de instalații AC ar putea pune sub semnul întrebării aceste angajamente.
Din acest motiv, anumite țări impun restricții clare: în Spania, de exemplu, AC-ul din spațiile publice nu trebuie setat
