Descoperirile recente referitoare la o proteină legată de boala Alzheimer ar putea revoluționa modul în care percepem dezvoltarea creierului uman și originile demenței. Această proteină, p-tau217, reprezintă o variantă modificată a proteinei tau, considerată anterior un indicator clar al degradării neuronale. Totuși, un studiu recent a evidențiat că nivelurile acestei proteine sunt extrem de ridicate în creierele bebelușilor sănătoși — mult mai mari decât în rândul pacienților cu Alzheimer.
Această descoperire este o lovitură pentru concepțiile medicale consacrate de zeci de ani. Studiul realizat de Universitatea din Göteborg, în parteneriat cu cercetători internaționali, a examinat mostre de sânge de la peste 400 de persoane – de la nou-născuți la seniori cu Alzheimer – și a descoperit un model biologic complet neașteptat.
Pentru a înțelege relevanța acestor rezultate, este important să conștientizăm rolul proteinei tau. În mod obișnuit, tau este esențială pentru menținerea structurii interne a neuronilor și facilitează comunicarea eficientă între celule – un proces esențial pentru memorie și funcționarea cognitivă. În cazul bolii Alzheimer, tau suferă o modificare chimică și se transformă în p-tau217. În această formă, proteina se acumulează și formează ghemuri în interiorul neuronilor, provocând moartea celulară și pierderi de memorie.
De-a lungul decadelor, cercetătorii au considerat că niveluri mari de p-tau217 indică automat o boală neurodegenerativă. Totuși, rezultatele acestui nou studiu sugerează că bebelușii, în special cei prematuri, prezintă cele mai mari niveluri de p-tau217 dintre toate grupele de vârstă analizate. Cu toate acestea, acești copii sunt sănătoși.
Nivelurile scad dramatic în primele luni de viață, rămân foarte scăzute la adulții sănătoși și cresc din nou la persoanele cu Alzheimer – însă fără a atinge vârfurile observate la nou-născuți. Aceasta sugerează că p-tau217 nu este în mod inerent dăunătoare. Dimpotrivă, se pare că joacă un rol crucial în formarea conexiunilor neuronale în primele faze ale dezvoltării creierului, mai ales în regiunile consfințite mișcărilor și simțurilor.
O schimbare de paradigmă în cercetarea Alzheimer
Una dintre cele mai semnificative implicații ale acestei descoperiri se referă la modul în care interpretăm testele de sânge pentru p-tau217. În 2024, autoritățile de reglementare din SUA au aprobat utilizarea acestor teste ca metodă de diagnostic pentru demență. Dar dacă bebelușii sănătoși pot prezenta niveluri record de p-tau217, devine evident că o valoare crescută nu indică în mod automat o maladie.
În plus, se pune o întrebare fascinantă: cum poate un creier atât de tânăr să susțină niveluri atât de mari de p-tau217 fără a suferi daune? Ce mecanism de protecție există în creierul copiilor mici și dispare (sau se modifică) la vârstnicie?
Dacă cercetătorii vor reuși să descifreze acest mister, s-ar putea deschide calea spre tratamente inovatoare pentru Alzheimer. În loc să combată efectele toxice ale p-tau217, terapiile viitoare ar putea încerca să reactiveze sau să imite acele
