**Identificată în 2003, Sedna reprezintă una dintre cele mai îndepărtate și misterios planete pitice din sistemul solar, având o orbită ce o îndepărtează până la 900 de ori distanța dintre Pământ și Soare. Următoarea apropiere relativă de steaua noastră, în 2076, oferă o oportunitate inedită de a fi studiată de aproape, înainte ca Sedna să se retragă din nou pentru secole, informează publicația Gizmodo.**
O echipă de cercetători din Italia propune două concepte futuriste de propulsie care ar putea reduce timpul necesar pentru a ajunge la Sedna de la 20-30 de ani la aproximativ 7-10 ani. Într-un studiu recent publicat pe platforma arXiv, aceștia examinează opțiunile unei misiuni bazate fie pe un motor cu fuziune nucleară, fie pe o velă solară termică de nouă generație.
## Motorul cu fuziune și vela solară termică: alternative la propulsia tradițională
Primul concept implică utilizarea unui Direct Fusion Drive (DFD), aflat în dezvoltare la Princeton Plasma Physics Laboratory. Motorul ar genera simultan tracțiune și energie electrică printr-o reacție de fuziune controlată, o inovație cu potențial semnificativ, care ar putea propulsa rapid o sondă spre Sedna și ar furniza energie pentru instrumentele științifice pe parcursul călătoriei.
Totuși, implementarea acestei tehnologii creează provocări notabile: menținerea stabilității plasmei, disiparea căldurii și durabilitatea componentelor în fața radiațiilor cosmice intense. Deși cercetările avansează, nu este încă clar dacă sistemul va putea fi utilizat într-o misiune de lungă durată în spațiul profund.
Al doilea concept propus este o variantă avansată a velelor solare, dispozitive propulsate de presiunea luminii solare. Cercetătorii sugerează o inovație denumită desorbție termică, care implică acoperirea velei cu un material special ce eliberează particule atunci când este expus la căldura solară, generând astfel un impuls suplimentar. Această tehnică, combinată cu un asistent gravitațional de la Jupiter, ar putea permite o călătorie de aproximativ 7 ani până la Sedna. Spre deosebire de motorul DFD, vela solară nu permite însă decât un survol rapid al obiectului, fără a avea capacitatea de a-l plasa pe orbită.
## O oportunitate rară pentru știință și explorare spațială
La momentul descoperirii, Sedna se afla la 13 miliarde km de Soare, de aproape patru ori mai departe decât Pluto. Până în 2076, când va ajunge la „doar” 11 miliarde km, ar putea deveni accesibilă pentru o sondă rapidă, dacă lansarea se desfășoară în timp util. În absența unei misiuni planificate în curând, această oportunitate unică riscă să fie pierdută.
Deși Voyager 1 și 2 au parcurs distanțe mai mari în cei aproape 50 de ani de la lansare, misiunile lor nu au fost îndreptate către obiecte precum Sedna. O sondă modernă, echipată cu tehnologie de propulsie avansată, ar putea oferi primele observații directe asupra acestei regiuni enigmatice a sistemului solar și ar putea furniza informații valoroase despre formarea timpurie a planetelor și structura ipoteticului Nor Oort.
Indiferent de metoda aleasă, o misiune către Sedna ar reprezenta un nou progres în explorarea spațiului profund și ar deschide o oportunitate unică spre marginea necunoscută a sistemului nostru solar.
