Unul dintre cele mai vechi și discutabile enigme ale umanității – cine a scris, de fapt, Biblia – este acum examinat cu sprijinul uneia dintre cele mai sofisticate tehnologii contemporane: inteligența artificială. La Duke University din Statele Unite, o echipă multidisciplinară din care fac parte matematicieni, arheologi, experți în Biblie și informaticieni încearcă să studieze structura textului sacru printr-o metodă inovatoare, care îmbină modelele statistice și analiza lingvistică pentru a identifica semnătura stilistică a diferitelor autori biblici.
Departe de a căuta „mesaje ascunse” sau coduri secrete, cercetătorii urmăresc o reconstrucție rigurosă a originilor și compoziției textelor, plecând de la premisa că Biblia este rezultatul unui proces îndelungat, colectiv și stratificat de transmitere orală și scrisă, desfășurat pe parcursul mai multor secole, conform publicației italiene La Stampa.
## Un efort științific fără precedent, pornit dintr-un fragment de ceramică
Totul a pornit în 2010, când profesoara de matematică Shira Faigenbaum-Golovin a colaborat cu renumitul arheolog Israel Finkelstein de la Universitatea din Haifa, încercând să stabilească, prin metode statistice, autorul unor inscripții antice găsite pe fragmente de ceramică datând din secolul al VII-lea î.Hr. Acea experiență a deschis drumul pentru un nou tip de analiză aplicată textelor biblice: una care utilizează AI pentru a detecta stilurile de scriere specifice fiecărei „școli” sau grup de autori.
Astăzi, la Duke University, cercetarea s-a concentrat asupra primelor nouă cărți din Biblia ebraică, cunoscute sub denumirea de Enneateuc (de la Deuteronom până la Regi). Aici, inteligența artificială a identificat existența a trei stiluri de scriere distincte, ceea ce indică participarea mai multor grupuri de autori. Analiza s-a bazat pe frecvența și distribuția unor cuvinte aparent obișnuite – precum „nu”, „care” sau „rege” – dar care, în contextul lingvistic și sintactic, au relevat tipare unice.
## Când AI-ul confirmă ipotezele biblistice clasice – și le depășește
Rezultatele obținute cu ajutorul modelului AI susțin multe dintre teoriile formulate de-a lungul timpului de cercetători: de exemplu, că Deuteronomul și cărțile istorice au similitudini stilistice evidente, în timp ce textele sacerdotale din Torah urmează o logică diferită.
Mai interesant, modelul a fost aplicat ulterior pe pasaje biblice a căror paternitate este încă contestată de specialiști. Comparând stilul acestora cu cele trei „corpuri” identificate anterior, AI-ul a putut sugera – cu un grad înalt de încredere – grupul de autori cel mai probabil responsabil pentru redactarea fiecăruia.
Provocarea majoră a fost legată de volumul redus de date: unele fragmente biblice sunt formate din doar câteva versete, ceea ce face imposibilă utilizarea metodelor convenționale de machine learning, care necesită seturi mari de date. Echipa a creat astfel un nou tip de algoritm, capabil să opereze și pe texte foarte scurte, identificând structuri sintactice și modele lexicale subtile.
## Un prim pas spre reevaluarea textelor sacre?
Una dintre revelațiile cercetării a fost legată de denumit „narator al Arcei” din Cărțile lui Samuel. Deși ambele pasaje discută același episod, stilul din Prima Carte a lui Samuel nu corespunde niciunui dintre cele trei stiluri identificate, în timp ce partea din a Doua Carte se aliniază evident cu stilul deuteronomist. Acest lucru sugerează că şi în cadrul aceleași narațiuni ar putea exista intervenții sau rescrieri ulterioare, realizate de autori diferiți în contexte istorice distincte.
Profesoara Faigenbaum-Golovin și echipa
