La 29 iunie 1400, Alexandru cel Bun a devenit conducătorul Moldovei, funcție pe care a deținut-o până la decesul său, survenit pe 1 ianuarie 1432. Fiul lui Roman I, Alexandru a preluat tronul după eliminarea predecesorului său, Iuga Ologul, de către Mircea cel Bătrân.
Domnia lui Alexandru cel Bun a fost caracterizată de o politică înțeleaptă și o prosperitate notabilă pentru Moldova. Conform cronicarului Grigore Ureche, Alexandru a efectuat multiple reforme politice, administrative și ecleziastice. A susținut comerțul și a acordat privilegii comerciale importante negustorilor polonezi, în documentul în care este menționat și orașul Iași. Un element remarcabil a fost recunoașterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol.
Alexandru a adus moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, mai întâi la biserica din zona Mirăuți, și ulterior la mănăstirea ce astăzi poartă numele sfântului.
Domnia sa s-a desfășurat într-o perioadă relativ liniștită, grație abilității sale de a naviga eficient între puterile din regiune, Polonia și Ungaria. Recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello, Alexandru și-a asigurat un suport constant din partea Poloniei și a semnat numeroase tratate de pace. Totuși, Acordul de la Lublau din 1412 între Polonia și Ungaria, care amenința independența Moldovei, nu a fost implementat din cauza devotamentului lui Alexandru și neînțelegerilor dintre semnatari.
Pe plan militar, Alexandru a oferit asistență Poloniei în bătăliile de la Grünwald și Marienburg împotriva Ordinului Teutonic. În 1420, Moldova a rezistat primei întâlniri cu Imperiul Otoman, respingând asediul asupra orașelor Chilia și Cetatea Albă.
Pe măsură ce domnia sa se apropie de sfârșit, Alexandru a lăsat în urmă o Moldovă stabilă, pe care fiii săi o vor contesta în anii următori. Viața sa personală a inclus patru căsătorii: cu Margareta, Neacșa (Ana), Ringala, și în cele din urmă, Marina, cu care a avut patru fii. Alexandru cel Bun este amintit ca un conducător care a întărit Moldova din punct de vedere politic și economic, lăsând o moștenire durabilă.
