În vara anului 2017, Elizabeth Russell, educatoare și bibliotecară într-o instituție din Connecticut, traversa o etapă extrem de dificilă. Un divorț complicat, doi adolescenți de crescut și o depresie de lungă durată făceau ca viața ei să semene cu un labirint fără ieșire. Într-o zi, în căutarea unor răspunsuri care să-i aducă liniște, a dat peste conceptul de biblioterapie creativă, o formă de terapie ce propune cărți de ficțiune adaptate la circumstanțele personale, având ca scop îmbunătățirea sănătății mintale.
Numele Ellei Berthoud, biblioterapeut din Sussex, Marea Britanie, apărea frecvent în aceste articole. Fascinată de idee și fiind o cititoare pasionată, Russell a hotărât să încerce. După o discuție detaliată despre obiceiurile sale de lectură și obstacolele întâmpinate, Berthoud i-a trimis o listă cu titluri atent selecționate, printre care și George and Lizzie de Nancy Pearl, o poveste despre alegeri dificile în cadrul căsniciei.
„Am fost complet impresionată. A fost exact ceea ce căutam. Mi-a deschis o rană pe care trebuia să o confrunt pentru a putea vindeca”, mărturisește Russell, conform BBC.
Biblioterapia, o formă din ce în ce mai populară de suport emoțional
Biblioterapia reprezintă un fenomen în expansiune în Marea Britanie și în alte țări, devenind o formă tot mai acceptată de susținere emoțională, orientare în luarea unor decizii de viață sau chiar un complement pentru tratamentul afecțiunilor psihice. Pe lângă literatură de tip self-help (a cărei eficiență este deja dovedită), biblioterapia creativă scoate în evidență beneficiile ficțiunii ca instrument de procesare emoțională.
Imersiunea în povești complexe, adesea reflectând probleme din viața cotidiană, oferă cititorilor perspective noi, strategii de coping sau, măcar, o evadare temporară din suferința personală.
Cât de adecvată este această abordare?
Cu toate acestea, specialiștii subliniază: nu orice ficțiune este benefică pentru oricine. Deși povestirile pot influența psihicul uman, nu toate cărțile sunt „remedii” aplicabile universal.
James Carney, specialist în științe cognitive computaționale la London Interdisciplinary School, atrage atenția asupra entuziasmului exagerat în jurul acestui concept.
„Există convingerea că o carte este un obiect sacru care va îmbunătăți totul. În unele cazuri, și pentru anumite tipuri de personalitate, ar putea fi adevărat. Însă ideea că e un tratament aplicabil tuturor este pur și simplu falsă”, afirmă acesta.
Mai mult, anumite cărți, în absența unei corelări reale cu nevoile cititorului, pot chiar să accentueze stările negative. Studiile sugerează o imagine mult mai complexă: beneficiile lecturii depind de individ, de carte și de modul în care aceasta este interiorizată.
Vă mai recomandăm să citiți și:
– Așteptările, poveștile pe care le țesem între realitate și iluzie: Sunt acestea benefice sau devastatoare pentru psihic?
– Un studiu arată că telefonul are un impact mai mare asupra psihicului decât sedentarismul
– Lecții de prim ajutor psihic. Cum să te reîntorci din nimic, fără asistența cuiva
– Cercetătorii au descoperit că 8 boli psihice au aceeași origine genetică
