Un băiețel cu ochi de un albastru intens, originar din sudul Germaniei, a fost îngropat în urmă cu peste 1.300 de ani alături de comori valoroase — inclusiv o mică sabie, ținute de mătase și o cruce din aur — sugerând că aparținea unei familii locale înstărite. Analizele recente indică faptul că a murit în jurul vârstei de 18 luni din cauza unei infecții.
Rămășițele băiatului, numit „Prințul de Gheață” deoarece arheologii au înghețat camera funerară cu azot lichid pentru a o extrage într-un singur bloc, au fost găsite în 2021 în apropierea orașului Mattsies din Bavaria.
Mormântul băiatului a fost descoperit la sud de Limesul Germanic Superior, care era odată frontiera romană. Însă Imperiul Roman de Apus se descompusese deja în acea zonă după invaziile triburilor germanice din secolul al V-lea — cu câteva secole înainte ca băiatul să își piardă viața, în secolul al VII-lea.
Camera funerară din piatră a băiatului a fost descoperită printre ruinele unei vile romane în timpul unor săpături pentru construcții recente. Conform declarațiilor traduse ale arheologilor, vila părea să fi fost convertită într-un loc de înmormântare special, probabil conform dorințelor familiale, scrie LiveScience.
„Decesul băiatului trebuie să fi fost o lovitură pentru familia sa influentă din zonă”, a declarat echipa. „Se pare că au depus eforturi considerabile pentru a-i asigura o înmormântare corespunzătoare statutului său social”, arată un comunicat de presă.
Băiatul provenea dintr-o familie locală avuță.
Camera funerară dispunea de pereți și plafon din piatră bine etanșați împotriva sedimentelor, ceea ce a permis o conservare excelentă a mormântului. Arheologii guvernului bavarez au decis să înghețe conținutul camerei cu azot lichid, permițându-le să scoată întreaga structură într-un singur bloc în aproximativ 14 ore. Azotul lichid, la o temperatură de -196°C, împiedică formarea unor cristale de gheață mari, care pot deteriora țesuturile delicate.
Analizele recente au arătat că trupul băiatului fusese așezat pe o pătură de blană, purta o tunică cu mâneci lungi din in, împodobită cu benzi de mătase — un material rar, importat în acele vremuri din Imperiul Bizantin, simbol al opulenței. Păstrarea extraordinară a materialelor datorită etanșeității camerei funerare face ca această descoperire să fie și mai valoroasă.
Băiatul purta brățări din argint și avea pinteni din argint atașați la pantofi. În prezent, majoritatea copiilor încep să meargă între 8 și 18 luni, astfel că este posibil ca acest băiat să fi început să pășească singur cu puțin timp înainte de deces.
Camera conținea, de asemenea, o țesătură decorată cu o cruce din fâșii subțiri de aur — posibil un simbol al credinței creștine timpurii. Bavaria a fost complet creștinată abia după cucerirea lui Carol cel Mare, în secolul al VIII-lea. Alte obiecte funerare — inclusiv un lighean din bronz, un pieptene, un bol din lemn și un pahar cu mânere din argint — erau așezate pe un covoraș țesut la picioarele corpului.
Băiatul avea aproximativ 1 an și jumătate.
Studiile anatomice arată că băiatul avea aproximativ 1 an și jumătate la data decesului. Datarea cu radiocarbon sugerează o perioadă cuprinsă între anii 670 și 680 d.Hr. Analiza izotopilor de stronțiu din smalțul dinților a arătat că s-a născut în regiune și a fost hrănit în principal cu lapte matern. Anal
