Atacul împotriva insulei Creta: „Se poate afirma că, în Creta, Hitler își dislocase încheietura mâinii”

Atacul împotriva insulei Creta: „Se poate afirma că, în Creta, Hitler își dislocase încheietura mâinii”

La 20 mai 1941, la ora 8 dimineața, peste 3.000 de parașutiști germani au fost parașutați deasupra insulei Creta, o acțiune care va rămâne în istorie nu atât din cauza impactului său, cât mai ales datorită lecțiilor învățate de combatanți. Insula Creta, apărată de aproximativ 28.600 de soldați britanici, australieni și neozeelandezi, sporite de două divizii grecești, fusese considerată o țintă evidentă după cucerirea Balcanilor de către forțele germane. Cu toate acestea, generalul Bernard Freyberg, liderul forțelor aliate din Creta, nu era îngrijorat de un atac aerian german până în dimineața zilei de 20 mai, când germanii au declanșat operațiunea. Pe măsură ce ziua progresa, numărul parașutiștilor germani pe insulă s-a dublat și a continuat să crească prin lansări din planoare, capturând aeroportul Maleme.

După șapte zile de lupte intense, generalul Freyberg constata că soldații săi depășiseră limita de rezistență și evacuarea maritimă a început în noaptea de 28 mai, finalizându-se la 31 mai. Marina Regală Britanică a suferit pierderi considerabile, dar a reușit să salveze 16.500 de soldați. Pe de altă parte, germanii au avut 4.000 de morți și aproximativ 2.000 de răniți, iar pierderile au afectat trupele de elită ale singurei divizii de parașutiști a Germaniei, determinându-l pe Hitler să nu mai folosească trupe de parașutiști în operațiuni ofensive mari. Germanii nu au valorificat succesul din Creta pentru alte obiective strategice în Mediterana, concentrarea fiind redirecționată către invadarea Uniunii Sovietice. Britanicii au învățat din această experiență că o rezistență fermă putea descuraja atacurile inamicului datorită pierderilor semnificative pe care le-ar putea suferi.