Copacii consideră solstițiul de vară ca un calendar natural. Oamenii celebrază solstițiul de vară prin ritualuri elaborate încă din vremuri preistorice. Totuși, nu suntem singura specie care percepe data de 21 iunie ca fiind deosebită. Cercetările recente indică faptul că și plantele, în special arborii, folosesc acest moment ca un reper biologic semnificativ. Copacii utilizează solstițiul de vară ca calendar. Studiile recente sugerează că arborii își folosesc cea mai lungă zi din an ca un „memento” calendaristic pentru a-și ajusta ritmurile de creștere și reproducere. De exemplu, în regiunile reci, în apropierea solstițiului, arborii încetinesc formarea de noi celule lemnoase și își concentrează forțele pentru a finaliza celulele deja începute. Acest proces le permite să finalizeze structura celulară înainte de sosirea iernii. Celulele neterminate sunt expuse riscului de îngheț și, dacă sunt afectate, nu mai pot transporta apă în sezonul următor.
Iată cum copacii folosesc solstițiul de vară ca un calendar! În mod similar, solstițiul este utilizat de arbori pentru a sincroniza senescența, adică procesul de „încetare” a frunzelor înainte de venirea toamnei. Prin senescență, copacii își retrag nutrienții esențiali din frunze înainte ca acestea să cadă. Sincronizarea acestui proces este crucială: dacă începe prea devreme, copacul pierde lumină solară; dacă începe prea târziu, frunzele verzi riscă să fie distruse de îngheț și nutrienții se pierd. Observațiile prin satelit și experimentele controlate în sere arată că temperaturile ridicate dinaintea solstițiului determină o toamnă mai timpurie, cu frunze care se usucă mai rapid. În schimb, temperaturile ridicate de după solstițiu încetinesc senescența. Aceasta înseamnă o tranziție mai lungă de la frunze verzi la complet arămii, ceea ce permite fotosintezei să continue mai mult în anii călduroși, maximizând resursele disponibile.
Totuși, nu toți cercetătorii sunt convinși. Dintr-o perspectivă evolutivă, solstițiul poate să nu fie cel mai adecvat reper pentru toate regiunile. În pădurile din nordul extrem, de exemplu, frunzele apar abia la începutul lunii iunie, deci doar cu câteva zile înainte de solstițiu. Sezonul de creștere poate continua până în octombrie, astfel că pentru acești arbori, ar fi ineficient să înceapă „încetarea” ciclului atât de devreme. Cu toate acestea, există un consens mai general când vine vorba de reproducerea plantelor.
Fenomenul de „masting” La multe specii de arbori, în special în regiunile temperate, producția de semințe variază semnificativ de la un an la altul, fenomen cunoscut sub denumirea de „masting”. Un fag matur poate genera sute de mii de semințe într-un an de abundență (un an de „mast”) și poate sări complet peste reproducere în alți ani. Fagii își coordonează producția de semințe la o scară largă, uneori chiar continentală, pentru a-și îmbunătăți şansele de reproducere. De exemplu, o mică molie numită Cydia fagiglandana depune ouă în florile de fag. Larvele eclozate se hrănesc și distrug semințele. Alternanța dintre ani săraci și ani bogați în semințe ajută la menținerea sub control a numărului de insecte. În Marea Britanie, pierderea de semințe din cauza acestor molii este de obicei sub 5%, tocmai datorită acestor cicluri. Însă dacă arborii nu sunt sincroni, pierderile pot depăși 40%.
De zeci de ani știm că evenimentele de masting se petrec în anul ce urmează unei veri călduroase, când temperaturile ridicate stimulează formarea mugurilor florali. Mai mulți muguri înse…
