**Neanderthalienii: Supraviețuirea și Declineul Încet al Unei Specii Din Eurasia**
Neanderthalienii, o ramură dispărută a oamenilor moderni, au reușit să supraviețuiască în Eurasia până acum aproximativ 40.000 de ani. Totuși, cercetările recente arată că declinul notabil al acestei populații a început cu aproape 70.000 de ani înainte de dispariția lor totală.
Această reducere drastică a dus la o scădere a diversității genetice și fizice, ultimele generații de neanderthalieni având caracteristici extrem de uniforme. Chiar și așa, procesul prin care neanderthalienii au obținut aceste trăsături rămâne o provocare pentru cercetători.
Neanderthalienii, împreună cu alte specii din genul Homo, au fost parte a unei epoci numite „Confuzia din Pleistocenul Mijlociu”, o eră marcată de caracteristici complexe și suprapuse ale diferitelor specii umane. Din această perioadă tumultoasă a apărut un prototip numit „pre-neanderthalieni”, având cele mai bine conservate rămășițe scheletice descoperite la Sima de los Huesos în Spania, datând de acum 430.000 de ani.
Caracteristicile distincte ale speciei au început să se definească, ducând la apariția „neanderthalienilor timpurii”, cu fosile impresionante de 120.000–130.000 de ani vechime descoperite în Krapina, Croația. În cele din urmă, așa-numitul „neanderthalian clasic” a apărut acum aproximativ 110.000 de ani, cu trăsături morfologice unice.
Însă cercetările genetice actuale, inclusiv cele care au reușit să secvențializeze pentru prima dată genomul complet al neanderthalienilor în 2010, sugerează că această specie avea mult mai puțină diversitate genetică comparativ cu oamenii moderni. Această absență de variație genetică a condus la ipoteza unui colaps catastrofic al populației, ceea ce ar putea coincide cu apariția neanderthalienilor clasici.
Un studiu recent publicat în *Nature Communications* a efectuat o analiză detaliată a labirintului osos din urechea internă, comparând pre-neanderthalienii din Sima de los Huesos cu neanderthalienii timpurii din Krapina și neanderthalienii clasici. Rezultatele subliniază că abilitatea de adaptare a neanderthalienilor s-a diminuat considerabil după perioada reprezentată de descoperirile din Krapina.
Chiar dacă neanderthalienii clasici au arătat o reducere marcantă a variației morfologice, cercetătorii susțin că un colaps al populației nu a avut loc imediat la începuturile lor, ci mult mai ulterior. Acest studiu oferă o nouă înțelegere asupra cronologiei evolutive neanderthaliene, dar rămâne un mister în legătură cu momentul și cauzele precise ale declinului lor.
Aceste descoperiri nu doar că ne ajută să înțelegem mai bine istoria neanderthalienilor, dar evidențiază și fragilitatea diversității genetice, un semnal de alarmă pentru speciile contemporane.
