Astronomii au detectat un fenomen neașteptat în regiunile îndepărtate ale sistemului solar: cometa C/2014 UN271, denumită Bernardinelli–Bernstein, a început să emită gaze cu mult înainte de a se apropia de Soare. Observațiile realizate în martie 2024 cu radiotelescopul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), amplasat în deșertul Atacama din Chile, au scos la iveală existența unor jeturi de monoxid de carbon, alături de praf și căldură provenind din nucleul înghețat al cometei, conform publicației Mashable.
Cu un diametru estimat de 137 de kilometri și o masă de circa 500 de trilioane de tone, Bernardinelli–Bernstein este considerată cea mai mare cometă cunoscută provenind din Norul Oort. În mod obișnuit, astfel de emisii sunt observate la comete situate mult mai aproape de Soare, unde gheața se evaporă sub influența radiației solare. Faptul că această cometă se află la peste 3 miliarde de kilometri distanță, mai departe chiar decât orbita lui Saturn, și totuși prezintă activitate, i-a surprins pe cercetători.
Un început „exploziv” pentru o călătorie cosmică deosebită
„Observăm modele de degazare explozivă care stârnesc noi întrebări despre evoluția acestei comete pe măsură ce se apropie de sistemul solar intern,” a afirmat Nathan Roth de la NASA, autorul principal al studiului. Este pentru prima dată când o cometă atât de îndepărtată este observată emițând monoxid de carbon în spectrul milimetric, specific observațiilor ALMA. Nucleul cometei pare să fie constituit dintr-un amestec bogat în materiale volatile, precum monoxidul de carbon, care pot trece direct din stare solidă în stare gazoasă chiar și la temperaturi extrem de joase.
Ce înseamnă acest lucru pentru știință, de fapt
Acest tip de comportament ar putea oferi indicii despre compoziția originală a corpului din Norul Oort, o regiune sferică situată la marginea sistemului solar, văzută ca o „grădină de comete” încă puțin cunoscută. Pe măsură ce Bernardinelli–Bernstein se va apropia de Soare în anii următori, astronomii intenționează să continue monitorizarea acesteia pentru a înțelege mai bine procesele care activează cometară la astfel de distanțe. Descoperirea sugerează că unele comete pot deveni active mult mai devreme decât se estima anterior, modificând semnificativ modelele existente referitoare la comportamentul și structura acestor corpuri înghețate.
