Un text religios redactat în rune antice de peste o mie de ani a fost găsit pe o placă de piatră în pădurile din Ontario, provocând întrebări fără răspuns cu privire la originile și scopul său. Într-o zonă împădurită, la mai mult de 700 km nord-vest de Ottawa, o echipă de arheologi a realizat o descoperire care contestă toate așteptările: o placă imensă de piatră, de aproximativ 1,2 pe 1,5 metri, inscripționată cu 255 de simboluri runice, care corespund integral rugăciunii „Tatăl Nostru”, conține articolul publicației Popular Science. Inscripția, ascunsă timp de secole sub pământ, a fost expusă de căderea accidentală a unui copac, în apropierea localității Wawa, lângă Lacul Superior.
Cercetătorii au verificat că simbolurile fac parte din alfabetul Futhark, cea mai veche formă de scriere runică germanică, utilizată între secolele II și VIII. Pe lângă textul integral al rugăciunii, au fost găsite și 16 rune adiționale, 14 simboluri în formă de X și o gravură complexă a unei ambarcațiuni.
Nu vikingii, ci probabil… un suedez din secolul XIX
Deși Canada are o conexiune istorică cu explorările vikingilor, specialiștii îndoiesc că artefactul provine din acea epocă. Ryan Primrose, președintele Ontario Center for Archaeological Education, a condus investigațiile și a solicitat ajutorul cunoscutului runolog Henrik Williams, profesor emerit la Universitatea Uppsala. După o examinare detaliată a simbolurilor la fața locului, Williams a confirmat că textul reproduce o variantă suedeză a „Tatălui Nostru” redactată cu rune Futhark, un stil actualizat și republicat în secolul al XIX-lea.
Deși la început sperau că inscripția este mult mai veche, cercetătorii consideră acum că piatra a fost gravată de un angajat suedez al Companiei Hudson’s Bay, activ în zonă în secolul al XIX-lea, când se știe că muncitori din Suedia erau angajați în funcții comerciale în Canada. Rugăciunea folosind runele lui Bureus a fost republicată în acea perioadă, ceea ce face teoria credibilă.
Un sit cu mai multe întrebări decât răspunsuri
Chiar dacă descoperirea este probabil de dată recentă, în termeni arheologici, ea ridică întrebări esențiale: De ce această locație izolată a fost aleasă? A fost un loc de retragere spirituală? Este dovada unui act religios individual sau reprezintă o comunitate necunoscută? În plus, înainte de a fi expusă, placa era acoperită de un strat de sol, sugerând că ar fi putut fi îngropată intenționat.
„Misterul nu dispare doar pentru că e mai tânăr decât am sperat”, a declarat Primrose. „De ce aici? De ce acest text? Nu avem răspunsuri. Iar misterele îi atrag întotdeauna pe oameni.”
Autoritățile colaborează acum cu proprietarii terenului pentru a transforma locul într-un sit de patrimoniu public, protejat de intemperii, astfel încât descoperirea să poată fi studiată în continuare și să fie accesibilă vizitatorilor.
