Deși pancreasul este considerat singura sursă de insulină, studii recente sugerează că și creierul uman produce acest hormon esențial, având roluri distincte comparativ cu cele din organismul periferic.
O producție de insulină neobservată timp de aproape 50 de ani
De aproape un secol, este cunoscut faptul că insulina este sintetizată de celulele beta din pancreas. Acest hormon joacă un rol crucial în reglarea glicemiei, iar disfuncția sa este corelată cu diabetul de tip 1 și 2, conform revistei Science Alert, care citează un articol publicat în The Conversation.
Totuși, puțini oameni realizează că și creierul produce insulină, o descoperire făcută în anii ’70, dar care a fost ignorată de comunitatea științifică timp de decenii.
Un studiu din 1978 indica faptul că nivelurile de insulină în creierul șobolanilor erau de până la 100 de ori mai mari decât în sânge. Totuși, în anii următori, cercetări suplimentare au arătat că insulina poate trece bariera hemato-encefalică, ceea ce a condus la concluzia că întreaga insulină din creier provine din sânge, și nu este produsă local. Lipsa unor metode de măsurare destul de precise în acea perioadă a dus la abandonarea ideii că creierul ar putea să sintetizeze insulină de unul singur.
Situația a început să se schimbe recent, odată cu identificarea mai multor tipuri de celule cerebrale capabile să producă insulină. În total, au fost descoperite cel puțin șase tipuri de astfel de celule, unele în creierul uman, altele fiind prezente doar în cel al rozătoarelor. Printre primele identificate se numără celulele neurogliaforme, situate într-o zonă asociată cu învățarea și memoria. La fel ca și celulele beta din pancreas, secreția de insulină a acestor celule depinde de nivelurile de glucoză. Alte celule producătoare de insulină includ progenitorii neuronali din bulbii olfactivi și din regiuni care sunt implicate în generarea neuronilor noi, dar și celule din hipotalamus sau plexul coroid.
Insulina cerebrală nu reglează glicemia, ci influențează apetitul și funcțiile cognitive
Spre deosebire de insulina din pancreas, insulina sintetizată în creier nu pare să aibă un impact direct asupra glicemiei. În schimb, îndeplinește roluri locale importante. De exemplu, o cercetare din 2020 a arătat că neuronii din hipotalamus care răspund la stres își reduc producția de insulină în condiții de stres, ceea ce conduce la o scădere a secreției hormonului de creștere și afectează dezvoltarea corpului.
O altă zonă importantă este plexul coroid, care este responsabil cu producerea lichidului cefalorahidian. Studiile recente sugerează că celulele epiteliale din această regiune secretă insulină care este eliberată în ventriculele cerebrale, ajungând la alte zone, inclusiv centrele care reglează apetitul. Experimentele efectuate pe șoareci în 2023 au demonstrat că modificarea genetică a secreției de insulină din plexul coroid influențează consumul de alimente, sugerând că acest hormon reglează apetitul. Alte celule din trunchiul cerebral, în special din zona cunoscută sub numele de „hindbrain”, au același efect: produc insulină local și contribuie la diminuarea consumului alimentar. Însă, nu există dovezi care să susțină că insulina cerebrală afectează nivelul de glucoză din sânge.
Cercetătorii speculează că această formă de insulină ar putea avea un rol protector asupra sănătății creierului pe măsură ce avansăm în vârstă. În cazul bolii Alzheimer, de exemplu, creierul devine rezistent la insulină și nu mai poate utiliza eficient glucoza, ceea ce generează un „deficit energetic” estimat la 20%. Această situație a dus la experimentarea insulinei intranazale în unele studii clinice, cu rezultate variate, pentru a îmbunătăți funcția cognitivă.
Pe de altă parte, o suprasolicitare a insulinei cerebrale nu este neapărat benefică. În cazul femeilor, nivel
