O echipă de cercetători a demonstrat că, dacă am fi dispus de tehnologia contemporană cu 140 de ani în urmă, am fi putut identifica semne evidente ale schimbărilor climatice provocate de activitățile umane încă din 1885. Această concluzie este prezentată într-un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences și sugerează că semnalele generate de arderea combustibililor fosili ar fi putut fi distinse de fluctuațiile naturale ale climei cu decenii înainte ca comunitatea științifică să recunoască realitatea încălzirii globale, conform revistei Nature.
Un experiment mental cu fundamente științifice solide
Cercetătorii care au realizat studiul, inclusiv climatologul Benjamin Santer, au folosit nouă modele climatice avansate pentru a simula temperatura stratosferei, un strat al atmosferei situat la aproximativ 7 kilometri altitudine, începând din anul 1860, coincizând cu începutul intens al industrializării. Ei au evaluat cum ar fi arătat aceste date în cazul în care, în acea perioadă, ar fi existat sateliți și baloane meteorologice moderne. Un aspect esențial al analizei a fost comportamentul stratosferei, care reacționează diferit spre deosebire de troposferă în prezența gazelor cu efect de seră: în timp ce partea inferioară a atmosferei se încălzește, stratosfera se răcește, întrucât radiația infraroșie o lovește mai puțin. Această inversare poate fi un indicator clar al influenței antropice. Modelele au arătat că, până în 1885, ar fi devenit evidentă o tendință de răcire în stratosferă, o dovadă clară a impactului uman asupra climei, cu mult înainte ca automobilele să devină uzuale sau ca emisiile de CO₂ să ajungă la nivelurile actuale.
Ce implicații există pentru prezent și viitor
Studiul a fost apreciat de climatologi de renume. Michael Mann, de la Universitatea din Pennsylvania, a afirmat că cercetarea „formulează științific” ceea ce se bănuia deja: că efectele încălzirii globale erau evidente chiar și în epoca victoriană. Peter Stott, de la Met Office din Marea Britanie, a subliniat importanța acestui tip de modelare pentru a argumenta necesitatea unor observații climatice continue și exacte. Santer a avertizat că întreruperea acestor lanțuri observaționale, precum cele efectuate de NOAA în SUA, ar echivala cu „zborul în orb” într-un viitor climatic din ce în ce mai incert. Concluzia studiului reprezintă un memento că efectele activității industriale asupra planetei nu sunt recente, ci adânci și de durată, iar capacitatea noastră de a le recunoaște și înțelege depinde în mod crucial de tehnologia și determinarea de a observa.
