Într-o demonstrație remarcabilă de precizie inginerescă și curaj științific, Agenția Spațială Europeană (ESA) a reușit să recreeze eclipse solare totale în spațiu. Doi sateliți mici, parte a misiunii Proba-3, orbitează împreună la peste 36.000 de kilometri deasupra Pământului, generând eclipsa la cerere pentru a permite analizarea coroanei solare – acea aură enigmatică de plasmă care învăluie Soarele și rămâne invizibilă în condiții normale.
Eclipsa artificială este realizată atunci când unul dintre sateliți blochează complet lumina solară, mimând rolul Lunii într-o eclipsă naturală, iar celălalt, dotat cu un telescop specializat, capturează imagini detaliate ale coroanei. Este prima dată când discul care „maschează” Soarele și telescopul de observație se află pe nave spațiale diferite, zburând la o distanță exactă de 150 de metri unul de celălalt – o coregrafie spațială ce necesită o aliniere cu o precizie de milimetri, a relatat Reuters.
### De ce este atât de esențială coroana solară
Coroana solară reprezintă unul dintre cele mai enigmatice fenomene cosmice. Deși localizată la sute de mii de kilometri de suprafața Soarelui, această zonă este de sute de ori mai fierbinte decât suprafața solară propriu-zisă. Aici au loc ejecțiile de masă coronală – explozii de plasmă și câmpuri magnetice – care pot afecta grav comunicațiile, rețelele electrice și pot provoca aurore spectaculoase la latitudini neobișnuite.
Până acum, studiul detaliat al coroanei era posibil exclusiv în timpul eclipselor totale rare, care durează câteva minute și se produc în medie o dată la 18 luni. Sateliții Proba-3 transformă radical această limitare: în doar câteva luni, misiunea a generat 10 eclipse artificiale de succes, cea mai lungă având o durată de cinci ore. Odată ce faza științifică completă a misiunii va începe, cercetătorii speră la eclipse simulate de până la șase ore fiecare, cu o frecvență de două ori pe săptămână.
### O inovație remarcabilă în explorarea spațială
Ce face ca misiunea Proba-3 să fie distinctă față de încercările anterioare ale ESA sau NASA este faptul că discul care „maschează” Soarele și telescopul de observație sunt pe nave separate. Această separare permite un unghi de observație mai detaliat și o vizualizare mai clară a regiunilor apropiate de marginea Soarelui – acolo unde se formează fenomenele solare cele mai spectaculoase și periculoase.
Coordonarea precisă a celor doi sateliți – fiecare având mai puțin de 1,5 metri – se realizează automat cu ajutorul GPS-ului, senzorilor de stele, laserelor și radio-linkurilor de mare precizie. Potrivit cercetătorului Andrei Zhukov de la Observatorul Regal din Belgia, „rezultatele inițiale sunt atât de clare încât nici nu a fost nevoie de procesare specială a imaginilor. A fost uimitor să vedem totul din prima încercare”.
Cu un buget de 210 milioane de dolari, misiunea Proba-3 promite să ofere peste 1.000 de ore de „totalitate solară” – adică observații detaliate ale Soarelui în condiții imposibile de reproducere pe Pământ. Aceasta ar putea deschide calea către o înțelegere mai profundă a comportamentului solar și o anticipare mai precisă a furtunilor magnetice care pot afecta Terra.
