O descoperire extraordinară realizată de vasele spațiale Voyager 1 și 2 continuă să impresioneze comunitatea științifică chiar și la aproape cinci decenii după lansarea lor. NASA a confirmat prezența unui „zid de foc” la periferia Sistemului Solar, acolo unde vântul solar interacționează cu materia interstelară. Temperatura în această regiune ating valori incredibile, de până la 49.700 de grade Celsius, un prag care sfidează orice intuiție referitoare la limitele sistemului nostru cosmic.
Acest „zid”, deși nu se prezintă ca o barieră fizică în sensul clasic, funcționează ca o frontieră energetică caracterizată prin temperaturi extreme și o schimbare radicală în compoziția și comportamentul câmpurilor magnetice. Este vorba despre heliopauză – zona în care presiunea vântului solar este egalată de presiunea mediului interstelar, stabilind astfel limita ieșirii din ceea ce numim heliosferă, „bula” protectoră a Soarelui.
## O frontieră cosmică incandescentă, observată pentru prima dată
Cele două sonde gemene, Voyager 1 și Voyager 2, lansate de NASA în 1977, au fost primele artefacte create de om care au pătruns în spațiul interstelar. În 2012, Voyager 1 a trecut prin heliopauză, urmată de Voyager 2 în 2018. La momentul trecerii, ambele sonde au înregistrat temperaturi între 30.000 și 50.000 kelvin – echivalentul a 49.700 de grade Celsius.
Această zonă, denumită de cercetători „zidul de foc”, este formată din particule extrem de energizate și câmpuri magnetice puternic perturbate. Din fericire, densitatea extrem de scăzută a particulelor a permis vaselor să supraviețuiască și să-și continue misiunea fără daune, într-un spațiu în care coliziunile sunt rare, deși condițiile sunt intense.
NASA explică că acest fenomen apare deoarece Soarele emite constant un flux de particule încărcate – vântul solar – care se extinde mult dincolo de orbita lui Pluto. La marginea acestui flux, la aproximativ de trei ori distanța de la Soare la Pluto, el este încetinit și deviat de presiunea mediului interstelar, formând astfel limita heliosferei.
## Mistere magnetice dincolo de limita solară
O altă descoperire surprinzătoare realizată de Voyager 2 a fost legată de câmpurile magnetice detectate dincolo de heliopauză. Datele obținute de la instrumentele magnetometrice au confirmat o constatare neprevăzută a lui Voyager 1: câmpul magnetic din exteriorul heliosferei este paralel cu cel din interiorul ei. O astfel de aliniere nu fusese anticipată și a dus la o reevaluare a modelelor privitoare la interacțiunea dintre vântul solar și spațiul interstelar.
NASA subliniază că poziția heliopauzei nu este statică – ea variază în funcție de activitatea solară, contractându-se și extinzându-se asemenea unei respirații. Acest aspect explică de ce cele două sonde au trecut de această frontieră la distanțe diferite față de Soare.
În ciuda distanței colosale – peste 23 de miliarde de kilometri – sondele Voyager continuă să transmită informații valoroase spre Pământ, oferind o viziune unică asupra spațiului interstelar. Ele rămân singurele vehicule create de om care au pătruns dincolo de această frontieră cosmică.
