Dacă intenționați să faceți o investiție într-un telescop, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să alegeți tipul de telescop pe care doriți să-l cumpărați. Telescoapele optice reflectoare și refractoare sunt cele mai utilizate. Distincția dintre ele constă în faptul că telescoapele reflectoare utilizează oglinzi pentru a aduna lumina, pe când cele refractoare folosesc lentile. Există diverse tipuri de telescoape reflectoare, dar, în general, toate respectă același concept de bază.
Telescopul refractor
Telescopul refractor, cunoscut și sub denumirea de lunetă astronomică sau telescop cu refracție, este format din două lentile: una principală, de dimensiuni mari, situată în partea din față și denumită „obiectiv”, care captează lumina, și o lentilă mică în spate, „ocularul”, care concentrează razele de lumină în ochiul observatorului.
Această categorie de telescop poate prezenta aberație cromatică. Pentru a remedia această problemă, au fost dezvoltate două variante distincte ale refractorului.
Priima variantă, refractorul acromatic, este cea mai accesibilă dintre cele două, îmbinând două lentile pentru a diminua aberația cromatică. Totuși, telescoapele refractoare acromatice nu sunt cele mai potrivite pentru astrofotografie.
Cel de-al doilea tip, mai costisitor, este telescopul reflector apocromat care elimină aberația cromatică și este ideal pentru astrofotografie.
Telescopul refractor a fost folosit de Galileo Galilei în 1609 pentru a observa Luna.
Avantajele telescopului refractor
Această categorie de telescop oferă unele beneficii față de alte tipuri. Datorită tubularității sale închise la ambele capete (cu lentile), praful nu poate pătrunde în interior. De asemenea, datorită sigiliului, aerul din exterior (indiferent de temperatura sa) nu poate intra, rezultând imagini mai clare și stabile.
Această formă de telescop nu necesită întreținere sau ajustare, făcându-l potrivit pentru novici.
Dezavantajele telescopului refractor
Telescoapele refractoare sunt mai lungi decât echivalentele lor reflectoare cu aceeași putere. De asemenea, acest tip de telescop poate fi afectat de aberații cromatice, ce se manifestă printr-un curcubeu de culori în jurul imaginii. Când lumina traversează lentila principală, aceasta se descompune în culorile sale componente, similar cu modul în care o prismă proiectează un curcubeu pe un perete. Culorile nu ajung simultan în focalizare.
Un alt inconvenient al telescopului refractor este costul ridicat al lentilelor. Obiectivele cu diametre mari, de 1-2 metri, reprezintă un domeniu predominant al telescoapelor reflectoare. Odată ce lentilele ating o anumită dimensiune, acestea devin extrem de costisitoare și greoaie, făcând ca utilizarea lor să fie impracticabilă atât din punct de vedere tehnic, cât și economic.
Telescopul reflector
Unul dintre cele mai frecvente tipuri de telescop reflector este telescopul newtonian, numit după inventatorul său, Isaac Newton. Telescopul Newtonian are un tub deschis la un capăt.
Razele de lumină intră în tub și sunt reflectate de o oglindă concavă, numită oglindă primară, situată în partea opusă. Lumina este apoi ghidată către o oglindă mai mică, situată în partea superioară, cunoscută sub numele de oglindă secundară. Această oglindă îndreaptă razele spre un orificiu situat pe partea laterală a telescopului, unde se află ocularul.
Această configurație poate face ca observarea prin ocular să fie mai puțin comodă, în special la telescoapele newtoniene mari, unde este posibil să ave
