„Salut, micuțule”, îi răspunde John Hammond unui pui de Velociraptor în „Jurassic Park”. Acesta iese din ou moale și fragil, așa cum se întâmplă cu toate puii de animale. Însă cât de mult ne este clar, de fapt, despre reproducerea dinozaurilor? Câți pui aveau dinozaurii? Își îngrijeau ei odraslele sau le abandonau?
Răspunsurile nu sunt deloc simple, însă le putem aproxima studiind rudele lor cele mai apropiate care există și astăzi, adică păsările și reptilele, printr-o metodă numită „încadrare filogenetică”.
De asemenea, fosilele ne oferă indicii importante, iar uneori, deducțiile pot fi făcute și prin bun simț. „Puii de animale nu sunt chiar cele mai rezistente ființe”, afirmă paleoartistul Jay Balamurugan, cunoscut din seria „Walking With Dinosaurs”. „Ați observat cum se zbat puii de țestoase să ajungă la ocean? La fel erau și puii de dinozaur. Ouale erau produse în număr mare, deoarece rata de supraviețuire era extrem de scăzută”, adaugă el.
Fosilele susțin această teorie: pui absorbiți de nisipuri mișcătoare sau zdrobiți sub pașii altor dinozauri. Multe specii mizează, deci, pe numerele mari: produceau sute de ouă sperând că măcar câțiva pui vor reuși să supraviețuiască și să transmită genele mai departe.
Câți pui aveau dinozaurii și cât de mult îi îngrijeau?
Care era numărul puilor dinozaurilor? Cantitatea de ouă varia de la o specie la alta și părea să fie corelată cu nivelul de îngrijire parentală. De exemplu, teropodele, un grup care includea și cunoscutul Allosaurus, produceau între 10 și 20 de ouă per cuib și există dovezi că le vigilau cu atenție. Unele cuiburi conțin chiar ouă de crocodil preistoric, ceea ce i-a făcut pe cercetători să suspecteze o formă de „parazitism de cuib”: crocodilul și-ar fi introdus ouăle în cuibul dinozaurului, beneficiind de grija acestuia.
Anumiți dinozauri mai mici stăteau direct pe ouă, similar cu păsările, dar aceasta implica un risc: erau vulnerabili zile la rând. Dinozaurii mari, precum sauropodele, nu puteau proceda astfel, greutatea lor ar fi transformat ouăle în omletă. Așadar, au adoptat alte metode: au săpat șanțuri pentru a crea un microclimat stabil, au acoperit ouăle cu vegetație în descompunere pentru a le menține căldura, exact cum fac astăzi unele păsări din Australia, și chiar au utilizat căldura geotermală din apropierea izvoarelor termale, așa cum s-a observat în Argentina și India.
Ce se întâmpla după eclozarea ouălor?
În cazul sauropodelor, îngrijirea parentală se încheia la cuib. Conform dr. Susannah Maidment, „Titanozaurii nu manifestau prea mult interes pentru pui. Construiau cuiburile, depuneau ouăle, le acopereau… și plecau.” Fiecare cuib putea conține până la
