Unele persoane se feresc de liniște, pornind televizorul sau radioul imediat ce rămân singure. Muzica, serialele în fundal, podcasturile în timpul meselor – cel mai mic moment de liniște trebuie să fie umplut cu zgomot. Psihiatrul Christophe André compară liniștea cu umbra pentru lumină sau somnul pentru veghe – „o altă fațetă esențială”. Totuși, pentru mulți, tăcerea devine o sursă de neliniște.
Psihologul Sophie Lavault afirmă că tăcerea oferă un spațiu de răgaz într-o lume aglomerată și ne încurajează să ne reconectăm cu noi înșine. Însă pentru persoanele „agitate în interior, anxioase și care se simt singure”, tăcerea devine înfricoșătoare. „Atunci când există zgomot, mintea noastră este ocupată cu alte lucruri. În schimb, tăcerea relevă toată această agitație interioară”, conform tf1info.
## Tăcerea poate fi percepută ca o absență a vieții
Psihoacusticianul Catherine Guastavino subliniază că tăcerea poate fi percepută ca o absenteism al vieții, generând o senzație de presiune. „Este prea calm, prea tăcut și, prin urmare, anormal”. Și pauzele din conversații generează același disconfort. Ele evocă incertitudinea și deschid calea interpretărilor. „O pauză în discuție poate ridica multe întrebări despre ceea ce gândește persoana respectivă”, spune Lavault. Dacă ne temem că nu suntem iubiți, vom interpreta tăcerea celuilalt ca pe un potențial refuz.
Doctorul în psihologie Joaquin Mateu Mollá confirmă că „tăcerea socială” poate fi extrem de inconfortabilă, sugerând un conflict sau prezența unor emoții pe care preferăm să nu le exprimăm.
