Un nou studiu publicat în Scientific Reports oferă o viziune inedită asupra mecanismelor care stau la baza căscatului contagios: cimpanzeii au reacționat cu căscat și comportamente de somn atunci când au văzut un cap de android care căsca. Aceasta este, în fapt, prima dată când acest fenomen este documentat ca reacție la un agent non-biologic, oferind noi perspective asupra empatiei și a cogniției sociale în rândul primatelor, conform publicației IFLScience, care își afirmă sursa inițială din Scientific Reports.
**Detaliile studiului despre căscat la cimpanzei**
Echipa de cercetători condusă de dr. Ramiro Joly-Mascheroni, împreună cu dr. Beatriz Calvo-Merino și dr. Bettina Forster de la City St George’s, University of London, a realizat experimentul la sanctuarul de primate Fundació Mona din Spania. Cei 14 cimpanzei adulți, cu vârste situate între 10 și 33 de ani, au fost supuși la trei tipuri de expresii ale unui cap android: căscat, deschidere parțială a gurii și o expresie neutră. Căscatul complet a avut cel mai semnificativ impact: animalele nu doar că au căscat, dar s-au și adunat, pregătindu-și materialele pentru culcuș și întinzându-se, comportamente legate de somn.
„Am observat că efectul căscatului nu se limitează doar la imitarea mișcării, ci implică răspunsuri comportamentale complexe asociate cu relaxarea”, a explicat dr. Calvo-Merino. În contrast, expresia neutră nu a generat nicio reacție contagioasă.
**Importanța descoperirilor pentru știință. Ce s-a constatat?**
Relevanța acestui studiu rezidă în demonstrerea că răspunsurile empatice și mecanismele de imitare pot fi activate chiar și de stimuli artificiali, atâta timp cât aceștia reproduc cu exactitate o mișcare biologică recognoscibilă. Aceasta susține, în esență, ipoteza implicării neuronilor oglindă în perceperea și imitarea acțiunilor altora, o caracteristică fundamentală a cogniției sociale.
„Observațiile noastre sugerează că mecanismele din spatele căscatului contagios sunt mai generalizabile decât se considera anterior, putând fi activate și de agenți inanimati”, a declarat Joly-Mascheroni. Aceasta ar putea avea implicații semnificative pentru studiul evoluției empatiei și pentru dezvoltarea interacțiunii om-mașină.
Prin urmare, se poate afirma că un simplu cap de robot a reușit să stabilească o legătură de comunicare între biologie și tehnologie, dintre cimpanzei și cercetători, dezvăluind adâncimea reacțiilor noastre, fie că suntem noi sau rudele noastre evolutive, la gesturi ce par a fi banale.
