Un nou research deschide noi orizonturi asupra uneia dintre cele mai puțin înțelese structuri de infrastructură medievală din Asia: Zidul Gobi.
Această investigație, condusă de profesorii Gideon Shelach-Lavi și Dan Golan de la Departamentul de Studii Asiatice al Universității Ebraice din Ierusalim, a avut loc în Mongolia.
Întinzându-se pe 321 de kilometri prin deșerturile înalte ale Mongoliei, Zidul Gobi face parte dintr-un vast sistem de fortificații care lega odinioară China de Mongolia. Până acum, originea, scopul și contextul istoric al acestei structuri masive au rămas în mare parte neclare. Totuși, datorită unei expediții internaționale ambițioase ce a combinat cercetarea terestră și săpături arheologice, echipa a reușit să dezvăluie dovezi despre construcția și utilizarea zidului, conform Phys.org.
Cum a fost utilizat Zidul Gobi?
Conform studiului, Zidul Gobi și complexurile sale de garnizoană au fost construite în principal în perioada dinastiei Xi Xia (1038–1227 e.n.), un entitate condusă de tribul Tungut în vestul Chinei și sudul Mongoliei. Această epocă a fost marcată de extinderea sistemelor de apărare la frontieră, pe fondul unor transformări geopolitice semnificative.
Spre deosebire de percepția că zidurile medievale aveau un rol exclusiv militar, cercetarea scoate în evidență funcția lor multifuncțională. Zidul Gobi a fost folosit nu doar pentru apărare, ci și pentru delimitarea granițelor, gestionarea resurselor și întărirea autorității imperiale într-o zonă greu accesibilă.
Straturile arheologice conțin artefacte care reflectă importanța
Deși perioada principală de construcție și ocupare corespunde cu era Xi Xia, expediția a descoperit dovezi ale unei utilizări intermitente a zonei încă din secolul II î.e.n. și până în secolul al XIX-lea. Straturile arheologice conțin artefacte care evidențiază importanța strategică de lungă durată a acestui zid. Fortificațiile, realizate din pământ compactat și consolidate cu piatră și lemn, ilustrează utilizarea adaptivă a resurselor locale într-un mediu arid și izolat.
În plus, analiza ecologică și spațială a traseului demonstrează că acesta a fost ales în mod strategic, în funcție de disponibilitatea resurselor – în special apă și lemn. Forturile și garnizoanele au fost plasate în locuri esențiale, cum ar fi trecători montane și dune de nisip, pentru a maximiza eficiența sistemului defensiv.
Studiul poate fi consultat aici.
Vă mai recomandăm să citiți și:
– Arheologii au descoperit că un cunoscut masacru roman nu s-a petrecut de fapt niciodată
– Un trunchi de copac fosilizat de 28 de milioane de ani, dezgropat de arheologii din Franța
– Arheologii au determinat originea lamelor de obsidian folosite de azteci în timpul ritualurilor
– O descoperire arheologică inedită pe un deal vulcanic din Ungaria
