Deși sunt subiectul multor speculații și investigații, găurile negre de masă intermediară rămân, în mare parte, nescunoscute, atât în ceea ce privește originea, cât și caracteristicile lor. Totuși, o recentă serie de cercetări realizate de echipa profesorului asistent Karan Jani de la Universitatea Vanderbilt a început să elimine unele dintre mistere. Patru studii recente propun perspective inedite asupra acestor structuri cosmice enigmatice.
Cercetările, susținute de National Science Foundation și Biroul Provostului pentru Cercetare și Inovare al Universității Vanderbilt, se bazează pe reanalizarea datelor provenite de la detectorii LIGO și Virgo. Studiul principal, publicat în *Astrophysical Journal Letters* și coordonat de Anjali Yelikar și Krystal Ruiz-Rocha, a descoperit unde gravitaționale care indică fuziuni între găuri negre cu mase cuprinse între 100 și 300 de ori masa Soarelui. Aceste evenimente sunt printre cele mai masive înregistrate vreodată.
Profesorul Jani compară aceste găuri negre cu “fosilele majore ale cosmosului”, oferind o nouă modalitate de a înțelege primele stele care au iluminat universul. Detectorii terestri, precum LIGO, captează doar ultimele momente ale coliziunilor, dar misiunea spațială LISA, planificată pentru sfârșitul anilor 2030, promite să ofere o viziune extinsă asupra formării și evoluției acestor obiecte.
Cercetătorii pun accent pe importanța inteligenței artificiale în asigurarea integrității semnalelor gravitaționale detectate, iar studiile lor sugerează că detecțiile viitoare vor fi cruciale în decodificarea acestui “interval misterios de masă”. În viitor, echipa plănuiește să exploreze detectoare amplasate pe Lună pentru a investiga găurile negre de masă intermediară, ceea ce ar putea oferi noi perspective asupra mediului în care se formează aceste obiecte.
Dincolo de aceste inițiative, Proiectul Jani colaborează cu NASA pentru a identifica locuri strategice pe Lună pentru viitoare explorări, marcând un moment istoric în eforturile de a îmbina frontierele științifice cu noile dimensiuni ale explorării spațiale. Astfel, știința și explorarea spațială progresează împreună, deschizând calea către descoperiri revoluționare.
