Mult timp, întrebarea *când* s-au desfășurat contactele între Homo sapiens și neanderthalieni a fost în mijlocul cercetărilor arheologice și genetice. Însă acum, un nou studiu aduce în prim-plan un aspect la fel de captivant: *unde* a avut loc această interacțiune istorică, care ne influențează în continuare codul genetic. Zona-cheie este o regiune cu o istorie îndelungată, plină de mistere și potențial: Munții Zagros, o întindere montană ce se extinde pe teritoriul actual al Iranului, nordul Irakului și sud-estul Turciei.
Pe lângă faptul că reprezintă o descoperire științifică esențială, această informație adaugă și o notă poetică originilor noastre: întâlnirile între două specii umane diferite, care au coexistat timp de milenii, s-au desfășurat într-un peisaj montan spectaculos, care a acționat ca refugiu și coridor natural între diferite lumi climatice.
Cercetătorii au studiat cu minuțiozitate distribuția geografică a Homo sapiens și a neanderthalienilor în perioada Pleistocenului târziu, epoca în care cele două specii au coabitat și, aparent, s-au și amestecat. Studiul, publicat în *Scientific Reports*, a identificat Munții Zagros ca locul unde cele două populații au interacționat direct și, probabil, au întreținut relații intime.
De ce tocmai acolo? Munții Zagros oferă un peisaj ecologic și topografic extrem de diversificat. Regiunea dispune de o biodiversitate bogată și condiții favorabile pentru menținerea unor populații umane stabile. În plus, poziția geografică strategică a acestei zone a transformat-o într-un veritabil pod între clima mai rece din nord (Palearctic) și zonele mai calde din sud (Afrotropical). Prin urmare, nu doar că era un refugiu natural, ci și un loc de trecere între lumi.
Descoperirile arheologice din această zonă susțin ideea contactului între specii. Situri cu rămășițe ale ambelor specii umane au fost localizate aici, ceea ce întărește concluziile genetice și oferă un cadru concret pentru o poveste la fel de veche cât este de esențială pentru înțelegerea propriei noastre umanități.
## Ce moștenire ne-au lăsat întâlnirile cu neanderthalienii
Până în 2010, majoritatea oamenilor nici nu bănuiau că în interiorul propriului ADN se află urme ale unei specii dispărute. Secvențierea completă a genomului neanderthalian a dezvăluit un adevăr surprinzător: între 1% și 4% din ADN-ul tuturor oamenilor non-africani din prezent provine de la neanderthalieni.
Această moștenire nu reprezintă doar o curiozitate istorică sau biologică. Ea are efecte reale asupra felului în care arătăm, simțim sau reacționăm la anumite boli. De exemplu, se pare că diverse trăsături fizice – cum ar fi nasurile mai mari – sunt influențate de acești strămoși dispăruți. De asemenea, anumite predispoziții, precum o sensibilitate mărită la durere sau riscul de depresie, pot fi urmărite până la ADN-ul neanderthalian. În mod ironic, chiar și susceptibilitatea crescută la forme severe de COVID-19 a fost asociată cu aceste gene ancestrale.
Cu alte cuvinte, contactele dintre Homo sapiens și neanderthalieni nu au fost doar episoade de adaptare biologică sau de supraviețuire. Ele au constituit momente definitorii, care au modelat identitatea umană în moduri subtile, dar durabile.
### De ce această descoperire schimbă tot ce știm despre istoria noastră
Faptul că acum știm *unde* a avut loc această fuziune între specii ne oferă o viziune mai limpede asupra evoluției oamenilor moderni. Munții Zagros devin astfel nu doar o zonă de interes arheologic, ci și o metaforă a interconexiunii între lumi diferite –
