Noi descoperiri oferă o viziune radicală asupra originilor universului, contestând teoria tradițională a Big Bangului. Spre deosebire de concepția generală care afirmă că Big Bangul a marcat începutul absolut al spațiului și timpului, o nouă teorie propune că universul nostru s-a format în interiorul unei găuri negre masive, printr-un proces complex de prăbușire gravitațională urmată de o expansiune.
Această ipoteză, denumită „universul-gură neagră”, combină principiile fizicii clasice cu cele ale mecanicii cuantice pentru a oferi un nou cadru de înțelegere a originii cosmosului. Conform cercetătorilor studiului publicat în revista Physical Review D și citat de The Independent, această idee pune sub semnul întrebării noțiunea de singularitate inițială – acel punct de densitate infinită și legi fizice ineficace – sugerând în loc un „colaps” urmat de o „lovitură de recul” (bounce).
O nouă viziune asupra începutului
Modelul clasic al Big Bangului a fost îmbunătățit în timp prin ipoteze precum expansiunea cosmică, care a explicat expansiunea inițial rapidă a universului și structura sa vastă observabilă astăzi. Cu toate acestea, acesta lasă nerezolvate întrebări fundamentale: ce a existat înainte de Big Bang? Ce a cauzat această vastă expansiune? Și de ce universul este atât de plat și echilibrat?
Noua teorie transformă perspectiva prin investigarea prăbușirii gravitaționale dintr-o masă enormă de materie. Asemănător procesului prin care unele stele devin găuri negre, cercetătorii cred că un fenomen similar, dar la o scară incomensurabil mai mare, ar fi putut iniția formarea universului nostru. De-a lungul timpului, teoriile tradiționale au susținut că prăbușirea gravitațională conduce inevitabil la o singularitate. Totuși, integrarea mecanicii cuantice schimbă regulile jocului.
Un principiu fundamental, cunoscut ca principiul excluderii cuantice, stipulează că particulele elementare identice (fermionii) nu pot ocupa aceeași stare cuantică. Acesta ar fi mecanismul care împiedică colapsul infinit al materiei, permițând în schimb un „recul gravitațional” care deschide calea către o fază de expansiune – similară cu ceea ce observăm în universul contemporan.
Predicții verificabile și implicații semnificative
Una dintre cele mai interesante caracteristici ale modelului propus este faptul că oferă predicții testabile. Teoria sugerează că universul ar trebui să prezinte un grad minim, dar pozitiv, de curbură spațială, ceea ce ar indica o deviație subtilă de la configurația ideal „plată” a spațiului. Datele viitoare furnizate de misiuni precum satelitul european Euclid ar putea valida această predicție.
În plus, noul model sugerează că accelerarea actuală a expansiunii universului nu necesită o explicație prin intermediul unei „energii întunecate” misterioase. În schimb, acest fenomen ar putea fi rezultatul direct al fizicii legate de bounce-ul gravitațional descris. Aceasta rezolvă unele dintre cele mai mari enigme ale cosmologiei fără a apela la entități ipotetice precum câmpuri exotice sau dimensiuni suplimentare.
Pe lângă faptul că oferă o explicație mai simplă și mai robustă pentru originea universului, această abordare ar putea clarifica și alte mistere profunde, cum ar fi formarea găurilor negre supermasive, natura materiei întunecate și modul în care s-au format galaxiile. Cercetătorii așteaptă cu interes viitoarele instrumente științifice, precum telescopul Arrakhis, care ar putea descoperi semne ale acestor procese timpurii.
Universul la scară cosmică
Astfel, propunerea „universului-gură neagră” sugerează o nouă paradigmă: ceea ce percepem ca universul nostru ar putea exista în interiorul unei găuri negre formate într-un univers „părinte”. Această teorie contestă ideea Big Bangului.
