A fost identificată apă în jurul unei stele. De-a lungul decadelor, astronomii au crezut că, în faza incipientă a Sistemului Solar, apa era prezentă din belșug în regiunile exterioare, iar cometele și asteroizii ar fi adus această umiditate pe Pământ și pe alte planete interioare în timpul „Marelui bombardament târziu”, acum aproximativ 4 miliarde de ani.
Existența gheții în zone precum Centura Kuiper, un inel de „gheață-teroizi” (asteroizi de gheață) din partea exterioară a Sistemului Solar, susține această teorie. Totuși, până de curând, nu exista o metodă concretă de a o verifica dincolo de limitele sistemului nostru.
Această situație s-a schimbat grație Telescopului Spațial James Webb (JWST). Un studiu recent condus de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins (JHU), din SUA, a demonstrat pentru prima dată, cu dovezi concrete, că a fost identificată apă în jurul unei stele asemănătoare Soarelui: JWST a descoperit gheață de apă în discul de resturi ce înconjoară steaua HD 181327, situată la 155 de ani-lumină de Pământ.
Astronomii au identificat apă în jurul unei stele asemănătoare Soarelui
Cu doar 23 de milioane de ani, acest sistem este foarte tânăr în comparație cu Sistemul Solar (cu o vârstă de 4,6 miliarde de ani). Fiind încă în stadiu de formare, steaua este înconjurată de un disc protoplanetar, un „laborator” natural pentru a observa primele etape ale formării planetelor, conform Science Alert.
„Webb a detectat clar nu doar gheață de apă, ci gheață cristalină, exact tipul întâlnit în inelele lui Saturn și în corpurile înghețate din Centura Kuiper. Prezența gheții de apă este esențială pentru formarea planetelor. Materialele înghețate pot fi ulterior transportate pe planete telurice care se vor forma în următoarele câteva sute de milioane de ani”, a declarat Chen Xie, cercetător la JHU și autor principal al studiului, într-un comunicat NASA.
Folosind spectrograful în infraroșu apropiat (NIRSpec) al JWST, cercetătorii au identificat semnăturile chimice ale apei în regiunile exterioare ale discului de resturi din jurul stelei.
Așa cum era de așteptat, cea mai mare parte a gheții a fost descoperită în inelul exterior al discului, unde constituie peste 20% din masă. La fel ca în Centura Kuiper, apa este prezentă sub formă de „bulgări de zăpadă murdară”, un amestec de gheață și praf fin.
Cu cât s-au apropiat mai mult de stea, cu atât au găsit mai puțină apă. La jumătatea distanței dintre marginea discului și stea, gheața reprezenta doar 8% din material, iar aproape de centru nu a fost detectată deloc. Cauza probabilă: radiațiile ultraviolete ale stelei, care vaporizau gheața. De asemenea, o parte din apă ar putea fi „ascunsă” în roci și planetezimale.
Informații noi despre formarea planetelor
Aceste descoperiri oferă noi perspective asupra modului în care se formează planetele în jurul stelelor tinere și susțin ipotezele avansate de telescopul Spitzer al NASA începând din 2008.
„Când eram doctorandă, acum 25 de ani, profesorul meu mi-a spus că ar trebui să existe gheață în discurile de resturi, dar nu aveam instrumente suficient de sensibile pentru a o detecta. Ce e fascinant este că datele obținute arată aproape identic cu observațiile recente ale obiectelor din Centura Kuiper”, a afirmat Christine Chen, astronom la Space Telescope Science Institute (STScI) și coautoare a studiului.
Observațiile telescopului Webb au mai relevat și un spațiu mare, lipsit de praf, între stea și discul de resturi. Partea exterioară
