O nouă descoperire realizată de telescopul spațial James Webb perturbă profund înțelegerea anterioară despre originile Universului. Aceasta se referă la galaxia spirală J0107a, o entitate cosmică gigantică, formată într-o epocă în care, conform teoriilor actuale, asemenea structuri nu ar fi trebuit să apară. Această descoperire pune în discuție aspecte esențiale despre cum galaxiile au apărut și s-au dezvoltat în primele etape ale istoriei cosmice.
Anunțul, publicat în prestigioasa revistă Nature, a fost realizat de o echipă de cercetători internaționali condusă de astronomul Shuo Huang. Conform acestora, galaxia J0107a s-a creat la doar 2,6 miliarde de ani după Big Bang — o perioadă considerată „timidă” în evoluția Universului. Cu toate acestea, această galaxie are o masă de zece ori mai mare decât Calea Lactee și o structură spiralată barată bine definită.
Descoperirea contestă credința obișnuită că galaxiile spiralate, în special cele cu o bară centrală vizibilă, apar doar după miliarde de ani de evoluție și coliziuni galactice. Faptul că J0107a s-a structurat atât de bine într-un interval de timp atât de scurt generează întrebări incomode: dacă această galaxie s-a format atât de devreme, câte altele ne-au scăpat până acum?
Ceea ce impresionează cel mai mult la galaxia J0107a nu este doar dimensiunea sa remarcabilă, ci ordonarea aproape incredibilă a materiei. Forma spiralată barată este caracteristică galaxiilor mature, care au avut suficient timp să evolueze și să stabilească această structură prin dinamici complexe de gaz, materie întunecată și rotație.
În cazul J0107a, totuși, această ordine apare într-o perioadă în care Universul era considerat prea tânăr pentru asemenea sofisticări. Conform lui Shuo Huang, „faptul că observăm o bară centrală atât de devreme este cu adevărat impresionant”. Bara galactică din J0107a nu doar că există, ci este plină de gaz — aproximativ 50%, o proporție considerabilă comparativ cu galaxiile barate contemporane, unde gazul reprezintă doar 10%.
Această zonă centrală a galaxiei produce stele la un ritm alarmant: 500 de stele de dimensiunea Soarelui anual, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult decât întreaga Cale Lactee. Practic, avem de-a face cu o fabrică galactică de stele, aflată într-un stadiu foarte timpuriu al Universului — ceva ce teoriile curente nu pot explica într-un mod satisfăcător.
Cum a fost posibilă o astfel de descoperire și ce urmează?
Observarea unei astfel de galaxii la o distanță atât de mare (deci într-o epocă atât de veche) nu ar fi fost realizabilă fără aportul telescopului James Webb și al radiotelescopului ALMA din Chile. Împreună, aceste instrumente au identificat nu doar forma galaxiei, ci și un nor imens de gaz care o înconjoară, având un diametru de 120.000 de ani-lumină.
Cercetătorii consideră că acest gaz provine din așa-numita rețea cosmică — o structură filamentoasă gigantică, alcătuită din materie întunecată și gaze,
