**Cine a pus în evidență schimbările climatice?**
Odată cu constatarea efectului real al schimbărilor climatice asupra planetei, cercetătorii au transformat ceea ce părea inițial o simplă observație într-o problemă crucială de politici publice. Primul care a discutat despre efectul de seră al atmosferei a fost Joseph Fourier, un matematician și fizician din Franța, în anii 1820. El s-a întrebat de ce Pământul este mai cald decât ar trebui să fie având în vedere doar radiația solară și a concluzionat că atmosfera acționează ca un izolator termic.
Apoi, în 1837, Louis Agassiz a observat semne ale fostelor ghețari în Europa și America de Nord, contrazicând astfel teoria biblică predominantă și indicând schimbări semnificative în clima trecută. În 1859, John Tyndall, un fizician irlandez, a identificat vaporii de apă și dioxidul de carbon ca elemente esențiale care rețin căldura în atmosferă. În secolul XIX, Svante Arrhenius a corelat concentrația de CO₂ din atmosferă cu temperatura globală, estimând că dublarea acesteia ar conduce la o creștere a temperaturii planetare de aproximativ 4°C.
Aproape un secol mai târziu, în 1938, Guy Stewart Callendar a arătat creșterea temperaturilor globale prin compararea datelor acumulate de-a lungul timpului. Charles David Keeling a întărit aceste observații în 1961, demonstrând că nivelurile de CO₂ continuă să crească constant. Totuși, termenii „schimbări climatice”, „încălzire globală” și „efect de seră” au început să fie mai frecvent folosiți abia în anii ’70 și ’80. La început, schimbările climatice erau percepute mai mult ca o curiozitate științifică decât ca o amenințare; unii, precum Arrhenius și Callendar, credeau că o încălzire globală ar putea avea și efecte pozitive.
Momentul decisiv a fost în 1988, când James Hansen, în cadrul unei audieri la Congresul SUA, a declarat cu 99% certitudine că încălzirea globală este o realitate care afectează fenomenele meteorologice extreme. Această afirmație a atras atenția internațională, transformând schimbările climatice într-o problemă de mare interes public. Practic, subiectul a devenit pertinent în momentul în care a fost corelat cu valorile și preocupările oamenilor, chiar dacă dovezile existau deja de peste un secol.
Cercetătorii au adesea tendința să se concentreze exclusiv pe date, însă acestea devin semnificative doar în contextul în care sunt comunicate și în care subliniază importanța lor asupra vieților umane. Numai astfel pot avea loc schimbări reale și durabile.
