În adâncurile întunecate ale oceanului, departe sub valuri, un crustaceu rar își găsește casa. Acesta se numește Alicella gigantea și reprezintă cea mai mare specie cunoscută de amfipod – o creatură asemănătoare creveților, care de obicei are dimensiuni mai mici decât vârful unui deget.
Spre deosebire de așa-zisele amfipode, A. gigantea este un adevărat gigant: poate ajunge până la 34 de centimetri, conform celor mai mari măsurători înregistrate până acum.
Până recent, se considera că aceste creaturi sunt extrem de rare; existau foarte puține observații despre ele. Totuși, o nouă cercetare sugerează că A. gigantea ar putea fi mult mai comună decât am crezut, ocupând până la 59% din oceanele planetei – iar raritatea sa aparentă este, de fapt, o consecință a prejudecăților noastre observaționale, nu a unei realități biologice.
Această descoperire subliniază cât de puține cunoștințe avem despre viața din întunericul abisurilor oceanice.
„Istoric vorbind, această specie a fost rar colectată sau observată în comparație cu alte amfipode de mare adâncime, sugerând o densitate scăzută a populației”, spune Paige Maroni, biolog molecular marin la Universitatea din Australia de Vest, conform ScienceAlert.
O creatură asemănătoare creveților
„Și pe deasupra, fiind rar întâlnită, cunoștințele despre demografia, variația genetică și dinamica populației sale erau foarte limitate – au existat doar șapte studii ce analizau datele ADN.”
Dificultatea în descoperirea lui A. gigantea provine din faptul că trăiește la adâncimi exagerate în ocean, în zonele abisale și hadale, la peste 3.000 de metri sub apă. La aproximativ 1.000 de metri, lumina solară nu mai ajunge, temperaturile scad dramatic, întunericul devine absolut, iar presiunea apei este extrem de mare.
Această ostilitate față de formele de viață de la suprafață contribuie semnificativ la limitarea explorării marine de către oameni. Prin urmare, nu este de mirare că avem o înțelegere extrem de incompletă a faunei din aceste adâncuri.
Pentru a obține mai multe informații, Maroni și echipa sa au investigat toate înregistrările disponibile referitoare la această specie. Au adunat 195 de observații de A. gigantea, provenind din 75 de locații distincte din adâncurile oceanelor Atlantic, Pacific și Indian, la adâncimi cuprinse între 3.890 și 8.931 de metri. De asemenea, au colectat ei înșiși exemplare din zone de fractură din oceanele Pacific și Indian pentru a le analiza genomurile.
„Cel mai mare crustaceu de adâncime din lume nu este deloc rar”
Analiza genetică a relevat asemănări între populațiile din oceanele diferite, sugerând că aceste creaturi sunt mai interconectate decât se credea anterior. Informațiile sugerează că A. gigantea supraviețuiește cu succes
