De-a lungul timpului, s-a crezut că numărul de neuroni dobândiți în copilărie este cel care ne însoțește pe parcursul întregii vieți. Totuși, în ultimele decenii, studiile științifice au început să conteste această credință veche.
Fenomenul prin care se dezvoltă noi celule nervoase, denumit neurogeneză, este bine documentat la animalele de laborator, dar în cazul adulților umani, situația rămâne ambiguă, conform publicației Live Science.
Ce este, de fapt, neurogeneza?
În cadrul studiilor efectuate pe șoareci, șobolani și păsări cântătoare, cercetătorii au identificat neuroni noi în regiuni ale creierului, cum ar fi hipocampul (responsabil de memorie) și zona subventriculară (asociată cu simțul olfactiv).
Aceste descoperiri au crescut speranța că la oameni ar putea exista mecanisme similare. Se știe că la șoareci, un stil de viață activ și un mediu stimulativ promovează formarea de noi neuroni, în timp ce bolile neurodegenerative o împiedică.
Cu toate acestea, în rândul oamenilor nu există încă tehnici sigure și non-invazive care să permită observarea directă a neurogenezei în organismul viu.
Metodele utilizate pe animale, cum ar fi injectarea de markeri radioactivi în creier, nu pot fi aplicate etic și sigur la oameni sănătoși. Din acest motiv, cercetările pe subiecți umani s-au concentrat pe observații post-mortem sau pe cazuri medicale specifice.
Metode indirecte și controverse persistente
Un studiu realizat în 1998 a aplicat markeri radioactivi pentru a studia țesutul cerebral al pacienților cu cancer cerebral, care au decedat între 57 și 72 de ani.
Rezultatele au relevat indicii de neuroni noi în hipocamp, sugerând că neurogeneză ar putea continua și la vârsta adultă.
Ulterior, o cercetare din 2013 a folosit datarea cu carbon-14 pentru a evalua „vârsta” celulelor nervoase, bazându-se pe urmele rezultate în ADN-ul uman în urma testelor nucleare din anii 1950-1960. Astfel, s-au identificat neuroni noi la persoane cu vârste între 19 și 92 de ani.
Cu toate acestea, aceste metode sunt atât de complexe încât nu au fost replicate suficient de convingător. În plus, anumiți cercetători, precum Arturo Alvarez-Buylla de la Universitatea din California, rămân sceptici.
Acesta susține că markerii biologici utilizați pot fi confundați cu alte tipuri de celule, cum ar fi celulele glial.
