Din cele 30 de națiuni europene examinate, doar Austria și Slovenia au stabilit o dată precisă pentru ca forțele lor armate să nu mai emită gaze cu efect de seră, ceea ce le poziționează într-o situație unică pe continent. Pe de altă parte, restul Europei nu pare să acorde suficientă atenție acestei probleme, deși majoritatea țărilor se pregătesc pentru o nouă cursă a înarmărilor, care va duce inevitabil la o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Numai o treime dintre aceste națiuni își monitorizează emisiile militare, iar țări precum Germania, Olanda, Grecia și Marea Britanie afirmă că „contribuie” la obiectivele naționale de reducere a emisiilor, dar fără a stabili ținte concrete pentru sectorul militar. Această absență de inițiativă este și mai alarmantă într-un context în care cercetătorii estimează că forțele armate ale lumii sunt responsabile pentru 5,5% din emisiile globale, un procent mai mare decât cel al aviației civile, dar mai mic decât cel al industriei de oțel.
Un purtător de cuvânt german a evidențiat dilema europeană spunând că „Obiectivul nostru principal rămâne menținerea păcii. Protecția climei nu ar trebui să se facă în detrimentul capacității sistemelor de armament.” Deși există o recunoaștere a riscurilor semnificative pe care schimbările climatice le reprezintă pentru securitatea Europei, sectorul militar – care ar trebui să protejeze continentul – evită să își asume responsabilitatea pentru propriile emisii.
Unele țări adoptă strategii limitate: Belgia vizează o infrastructură neutră din punct de vedere climatic până în 2040, fără a include echipamentele militare precum tancurile și avioanele. Portugalia se angajează la neutralitate climatică doar pentru „activitățile de sprijin”, menționând că înlocuirea armamentului nu este fezabilă din perspectiva economică.
În anul precedent, cheltuielile militare în Europa au crescut cu 17%, ajungând la 693 de miliarde de dolari, parțial ca urmare a conflictului din Ucraina și a incertitudinilor cu privire la sprijinul militar american. Această reînarmare riscă să complice și mai mult eforturile de a reduce emisiile armatei. Austria, care a stabilit o țintă de neutralitate climatică până în 2040, recunoaște că, deși a avansat în domeniul clădirilor prin utilizarea panourilor solare și a pompelor de căldură, reducerea emisiilor din mobilitatea militară rămâne o provocare semnificativă.
Activistii subliniază că sectorul militar rămâne extrem de în urmă față de alte sectoare ale economiei în ceea ce privește reducerea emisiilor. Europa se confruntă cu o provocare majoră: cum să asigure apărarea fără a contribui la deteriorarea planetei pe care se străduiesc să o protejeze.
