La intrarea în piața de pește din Joal-Fadiouth, un oraș costier situat în centrul Senegalului, câteva femei încearcă să-și vândă produsele sub umbra unui foișor. Cu câțiva ani în urmă, acest loc era vibrat de viață, având vânzători de înghețată, comercianți de sare și căruțe trase de cai care aduceau pește proaspăt, pe care femeile îl uscau la soare, îl sărau și îl împărțeau în porții pentru familiile locale.
În prezent, comerțul aproape că a dispărut.
„Fără pește de vândut, nu avem bani să ne trimitem copiii la școală, să cumpărăm hrană sau să ne tratăm”, afirmă Aissatou Wade, una dintre puținele femei care încă mai procesează pește în Joal-Fadiouth.
Cum s-a ajuns în această situație?
Răspunsul se găsește în lanțul închis de aprovizionare care suportă acvacultura, sectorul alimentar cu cea mai rapidă expansiune la nivel mondial. Creșterea decalajului în comerțul global cu pești mici, capturați pentru a fi transformați în hrană pentru pești de fermă din alte țări, a dus la epuizarea rezervelor din apele Senegalului, considerate o resursă esențială pentru alimentația localnicilor, conform The Guardian.
O investigație jurnalistică realizată în trei țări a scos la iveală că și consumatorii din Marea Britanie contribuie la această criză alimentară și economică din Africa de Vest. Analizând date comerciale, registre de transport maritim și mărturii de la fața locului, jurnaliștii au descoperit trei fabrici din Senegal – Omega Fishing și Africa Feed (situate la sud de Dakar) și Afric Azote (în portul Dakar) – care exportă făină de pește către fermele piscicole din Turcia.
Această făină de pește, fabricată din specii locale ieftine și esențiale pentru dieta senegalezilor, servește la hrănirea bibanilor de mare și doradelor crescute în fermele turcești. Peștele ajunge ulterior pe rafturile supermarketurilor din Marea Britanie, etichetat ca „sursă responsabilă” conform certificărilor Aquaculture Stewardship Council (ASC) și altor standarde internaționale.
Impactul asupra femeilor din Senegal
Femeile care procesează pește la nivel mic nu pot concura cu prețurile fabricilor industriale și sunt din ce în ce mai des eliminate de pe piață. Astfel, întreaga comunitate rămâne fără surse de trai.
Conform investigației, cel puțin cinci mari lanțuri de supermarketuri din Marea Britanie au vândut biban sau doradă provenind de la unul dintre cei mai mari producători din Turcia sau de la subsidiara acestuia, ambele utilizând făină de pește din Senegal.
Deși etichetat ca „responsabil” sau „durabil”, peștele disponibil în aceste supermarketuri ascunde o realitate dură: în spatele fiecărui file de biban stă epuizarea resurselor naturale din Senegal și pierderea locurilor de muncă pentru comunități deja fragile. Este un exemplu clar de cum cererea globală poate adânci inegalitățile și provoca crize sociale la mii de kilometri distanță.
Vă mai recomandăm să citiți și:
De ce avem dinți sensibili? Peștii antici ar putea oferi răspunsul!
Cercetătorii plănuiesc să crească pești în spațiu pentru a hrăni astronauții
Experimentele arată că peștii sălbatici îi pot recunoaște pe scafandri
Care sunt fructele și legumele cu cele mai multe pesticide?
