Amfipodul gigantic: Alicella gigantea, „crevetele” colosal care străbate fundul oceanelor
Adâncurile oceanului ascund ființe impresionante, la fel de misteriose pe cât sunt fascinante. Una dintre cele mai neobișnuite și remarcabile este Alicella gigantea, un amfipod gigantic ce își desfășoară viața în cele mai extreme colțuri ale planetei. Deși pare să fi fost creat pentru un film de science fiction, acest crustaceu ciudat este printre cei mai răspândiți locuitori ai fundului marin.
O ființă colosală a adâncurilor
Alicella gigantea se prezintă ca un crevete palid de dimensiuni extraordinare, având o lungime ce poate ajunge la 34 de centimetri — o mărime remarcabilă pentru un amfipod, având în vedere că majoritatea rudelor sale nu depășesc câțiva milimetri. Spre deosebire de alte crustacee mai familiare, amfipodele nu dispun de o carapace tare, iar corpul lor, aplatizat pe laturi, le permite să se strecoare cu ușurință prin nămolul de pe fundul mării.
Specia a fost documentată prima dată în 1899, însă până recent, biologia și distribuția sa globală rămăseseră în mare măsură necunoscute. Descoperirile recente au schimbat radical această viziune.
Campioana supraviețuirii în cele mai adânci ape
Una dintre cele mai captivante descoperiri legate de Alicella gigantea a fost realizată în urma unei analize detaliate efectuate de o echipă internațională de cercetători de la Universitatea Western Australia. Aceștia au studiat aproape 200 de apariții documentate ale acestui amfipod, în 75 de locații diferite din Pacific, Atlantic și Oceanul Indian.
Concluzia este surprinzătoare: această ființă ar putea fi prezentă în până la 59% din suprafața totală a fundului oceanic. Departe de a fi un animal rar sau specific unei singure regiuni, Alicella gigantea este un adevărat explorator planetar al mărilor adânci, trăind la adâncimi extreme, între 3.890 și peste 8.900 de metri, inclusiv în cele mai adânci porțiuni ale fosei oceanice – zona hadală.
Supraviețuirea la limită: adaptări genetice remarcabile
Cum reușește, oare, acest crustaceu să supraviețuiască acolo unde viața pare imposibilă? Zonele în care locuiește sunt întunecate, presiunea apei este gigantică, temperaturile sunt aproape de îngheț, iar hrana este extrem de rară. Cheia supraviețuirii acestei specii pare să fie genetică.
Un studiu genetic realizat în 2021 a descoperit o serie de gene care îi permit să funcționeze optim în condiții extreme. Acestea includ gene responsabile pentru:
– conservarea energiei,
– rezistența metabolică la înfometare,
– răspunsuri la presiuni osmotic și hidrostatic foarte mari,
– și chiar o variantă unică de meioză tolerabilă la presiune, adică abilitatea de a se reproduce chiar și în cele mai dure condiții.
Un gigant din necesitate: evoluția prin creștere
O altă trăsătură remarcabilă este dimensiunea sa imensă. La prima vedere, s-ar putea considera că aceasta este o anomalie evolutivă, dar de fapt este o adaptare extrem de ingenioasă.
În medii unde hrana este scăzută, un corp de dimensiuni mari înseamnă o capacitate crescută de stocare a energiei. De fapt, o genă numită aPKC – care joacă un rol și în reglarea dimensiunii la alte animale, precum capibara – a fost identificată și la Alicella gigantea. Aceasta are un rol semnificativ în „gestionarea” eficientă a resurselor disponibile.
Prin urmare, dimensiunea nu este doar o opțiune estetică, ci o strategie adaptată pentru supraviețuire, permițând acestui crustaceu să reziste perioade îndelungate fără hrană, să se deplaseze eficient.
