Descoperirea de la Hualongdong: O nouă dimensiune a evoluției umane în Asia de Est
În domeniul paleoantropologiei, fiecare fosilă recent găsită are potențialul de a transforma o parte din istoria umană. Tocmai astfel se întâmplă și cu descoperirea din peștera Hualongdong, situată în provincia Anhui din estul Chinei. În 2019, cercetătorii de la Academia Chineză de Științe au realizat săpături care au dus la descoperirea rămășițelor unui craniu uman parțial, datat cu aproximativ 300.000 de ani în urmă. Acest specimen, denumit HLD 6, a stârnit un mare interes în rândul oamenilor de știință, punând în evidență complexitatea evoluției umane în cadrul Pleistocenului mijlociu.
Un amestec de caracteristici vechi și moderne
Aspectul care face ca descoperirea de la Hualongdong să fie cu adevărat notabilă este combinația sa de trăsături morfologice. Rămășițele includ o mandibulă aproape completă și o parte a craniului, care par a aparține unui adolescent de aproximativ 12-13 ani. Estimarea vârstei a fost realizată pe baza dezvoltării dentare.
Analizele detaliate publicate în celebrul Journal of Human Evolution arată că individul HLD 6 are caracteristici fiziologice ce nu se încadrează perfect în niciuna dintre speciile umane cunoscute. De exemplu, fuziunea timpurie între ramus și corpul mandibulei este considerată o trăsătură derivată ce apare predominant la oamenii moderni și, ocazional, la neanderthalieni – dar nu la Homo erectus, care este în mod tradițional asociat cu Asia de Est în acest interval geologic. În același timp, alte detalii ale mandibulei și craniului sugerează aspecte arhaice, specifice acestor hominizi străvechi.
O posibilă „a treia cale” a evoluției umane
Această combinație neobișnuită de trăsături i-a condus pe cercetători, sub îndrumarea paleoantropologului Xiujie Wu, să formuleze o ipoteză îndrăzneață: în Asia de Est ar fi putut exista o „a treia linie” evolutivă de hominizi, paralelă cu Homo erectus și Homo sapiens/Neanderthal/Denisovienii. Acest nou grup ar fi putut evolua de sine stătător, însă este posibil să fi avut interacțiuni cu alte populații umane prin hibridizare.
Această ipoteză ar putea aduce explicații pentru fosilele descoperite de-a lungul timpului în Asia, cum ar fi cele din peșterile Xujiayao, Xuchang (China) sau Tam Ngu Hao 2 (Laos), care nu se încadră exact în categoriile existente. Fosilele respective manifestă trăsături variate, combinând elemente arhaice și moderne, dar fără a avea dovezi genetice clare.
Confuzia denisoviană
În această lumină, apare inevitabil întrebarea: care este legătura acestei descoperiri cu denisovienii – “verișorii” enigmatici ai oamenilor moderni? Denisovienii au fost identificați pe baza ADN-ului extras din câteva fosile extrem de fragmentate (un fragment de falangă, un molar și câteva oase) găsite în peștera Denisova, în Siberia. Până în prezent, nu a fost descoperit niciun craniu complet care să fie asociat fără echivoc cu această populație.
Rămășițele de la Hualongdong, în absența unor probe genetice, nu pot fi clasificate clar ca denisoviene. Totuși, trăsăturile morfologice mixte ar putea sugera fie un predecesor al denisovienilor, fie o populație înrudită care a contribuit la moștenirea lor genetică. Prin urmare, HLD 6 ar putea reprezenta un exemplu de hibrid între
