Auroră pe Marte: Descoperire deosebită realizată de NASA în martie 2024

Într-o descoperire care ar putea transforma profund înțelegerea noastră asupra interacțiunilor atmosferice de pe alte planete, NASA a certificată că roverul Perseverance a surprins pentru prima oară o auroră vizibilă cu ochiul liber pe planeta Marte. Acest eveniment impresionant a avut loc în martie 2024, rezultate dintr-o furtună solară puternică și a fost consemnat într-un articol științific publicat în revista Science Advances pe 14 mai 2025.

Un fenomen inedit în atmosfera marțiană

Observarea aurorei cu ochiul liber pe Marte este o premieră științifică. Anterior, aurorele marțiene au fost identificate doar în spectrul ultraviolet prin sateliți în orbită. Totuși, în noaptea marțiană din 18 martie 2024, echipamentele avansate ale roverului Perseverance – MastCam-Z și SuperCam – au reușit să capteze imagini în lumină naturală ale acestui fenomen pe suprafața planetei roșii.

Cercetătorii NASA au stabilit că auora a avut loc la doar trei zile după ce o zonă activă a Soarelui, cunoscută sub numele de AR13599, a provocat o ejecție de masă coronală (CME), eveniment înregistrat în baza de date a NASA CCMC (Community Coordinated Modeling Center).

Phobos: Satelitul marțian cu rol indirect

Un aspect fascinant al acestui fenomen este implicarea indirectă a satelitului natural marțian Phobos. Cercetătorii sugerează că intensitatea crescută a aurorei ar fi fost amplificată de prezența acestui satelit, care ar fi reflectat sau difractat parțial lumina, contribuind astfel la percepția fenomenului de pe planetă.

De asemenea, este important de menționat că observația s-a desfășurat pe partea întunecată a planetei, în absența totală a luminii solare, o condiție esențială pentru detectarea luminii naturale a aurorei.

Atmosfera marțiană și magnetismul fragmentat

Marte nu dispune de un câmp magnetic global activ, asemănător celui al Pământului. Totuși, planeta are o magnetosferă hibridă – o combinație de zone magnetizate din crustă și o ionosferă parțial conductivă, care oferă un mediu ideal pentru apariția fenomenelor aurorale.

Particulele încărcate emise de Soare în timpul CME-ului au interacționat cu aceste regiuni magnetice locale, generând o auroră care, conform măsurătorilor, a avut intensități variind între zeci și sute de electron-volți – valori remarcabile într-un mediu atmosferic atât de rar ca cel marțian.

Rezultatul unei strategii meticulos concepute de observare

NASA a încercat încă din 2023 să plaseze roverul Perseverance în zone favorabile pentru detectarea aurorelor. Totuși, predicțiile privind apariția acestora s-au realizat cu precizie abia în 2024, când o auroră de tip gradual – cu o durată extinsă, previzibilă mai ușor decât cele impulsive – a fost observată cu succes.

Aurorele de acest tip evoluează lent și durează câteva ore, ceea ce le face ideale pentru planificarea observațiilor astronomice detaliate. Acesta a fost secretul succesului primei înregistrări vizuale de pe sol.

Ce importanță are acest eveniment pentru știință

Analogii ai aurorelor au fost observate anterior