Atacul cu dronă asupra Cernobîlului: un avertisment cu privire la securitatea nucleară europeană

În contextul unor tensiuni geopolitice accentuate și al unui conflict armat prelungit în estul Europei, un incident extrem de serios s-a petrecut în februarie 2025. O dronă Shahed-136, utilizată de forțele ruse, a atacat structura de izolare a reactorului 4 deteriorat din zona de excludere de la Cernobîl. Deși impactul nu a generat un risc radiologic imediat, repercusiunile pe termen lung ar putea pune în pericol securitatea nucleară a întregului continent european.

O structură de 1,5 miliarde de euro avariată de o dronă de 88.000 de euro

Atacul asupra sarcofagului de la Cernobîl a fost realizat cu o dronă Shahed-136, un aparat de zbor fără pilot de design iranian, produs în Rusia. Drona a reușit să treacă prin sistemele radar și a lovit acoperișul domului de protecție care înglobează resturile reactorului 4, deteriorat în urma catastrofei nucleare din 1986. Rezultatul: o perforație de aproximativ 15 metri pătrați în stratul exterior al noii structuri.

Structura afectată, cunoscută sub denumirea de Noul Sarcofag de Confinare (New Safe Confinement, NSC), a fost finalizată în 2017 și are dimensiuni impresionante: 110 metri înălțime, 165 de metri lungime și o greutate care depășește 36.000 de tone. Costul total al construcției a fost de 1,5 miliarde de euro, sumă provenită din contribuții internaționale coordonate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).

Impactul a generat un incendiu care a durat două săptămâni, afectând atât exteriorul, cât și elemente ale structurii interioare. Deși incendiul a fost, în cele din urmă, stins, daunele sunt semnificative, iar reparațiile necesare ar putea dura ani și pot costa sute de milioane de euro. În prezent, fondul de urgență disponibil prin BERD acoperă doar aproximativ 25 de milioane de euro, o sumă insuficientă pentru lucrările necesare.

Riscuri și implicații pe termen lung

Sistemul de protecție al reactorului avariat fusese conceput să reziste o sută de ani, dar inginerii se tem acum că durata de viață a instalației a fost grav afectată. Fisurile din înveliș permit infiltrarea apei de ploaie, facilitând ruginirea componentelor metalice și putând conduce la o degradare accelerată a structurii.

Un alt aspect îngrijorător este că sub sarcofag se află încă masa topită de combustibil nuclear — o combinație periculoasă de uraniu, plumb, nisip și alte substanțe cunoscută sub denumirea de lava nucleară sau corium. În prezența umidității, această masă poate elibera praf radioactiv, care riscă să fie dispersat în atmosferă sau în solul din jur. În cazul unui astfel de scenariu, locuitorii din regiune — și chiar din Europa — ar putea fi expuși unor niveluri periculoase de radiații.

Pe lângă cele menționate, macaralele automate și sistemele robotizate instalate sub sarcofag pentru îndepărtarea treptată a resturilor radioactive au suferit, de asemenea, daune. Acest lucru complică semnificativ planul tehnic de dezafectare controlată a reactorului 4 și impune o reconfigurare completă a strategiei de remediere pe termen lung.

„Niciunul dintre noi nu a anticipat un scenariu de război când am proiectat structura”, rec