Tyrannosaurus rex ar putea să aibă rădăcini asiatice, nu nord-americane, conform noilor investigații
Tyrannosaurus rex, unele dintre cele mai celebre specii de dinozauri prădători din trecut, a fost perceput timp de zeci de ani ca un simbol al lumii preistorice din America de Nord. Totuși, cercetări recente efectuate de experți de la University College London (UCL) sugerează o teorie radicală: strămoșii lui T. rex ar fi putut deriva din Asia, cu milioane de ani înainte de a ajunge pe teritoriul care astăzi este cunoscut ca America de Nord.
Inovații tehnologice în paleontologie
Utilizând modele sofisticate de dispersie evolutivă și studii ale fosilelor, echipa internațională de la UCL a explorat posibilele trasee ale strămoșilor lui T. rex. Conform descoperirilor, aceste animale teropode ar fi traversat Strâmtoarea Bering – o fâșie de uscat care conecta Asia (în special zona Siberică) de actuala Alaska – cu peste 70 de milioane de ani în urmă.
„Discuția despre originea geografică a lui T. rex a fost un subiect de controversă timp de decenii. Datele noastre sugerează că anumiți tiranozaurizi primitivi au avut originea în Asia și au migrat spre America de Nord în perioada Cretacicului târziu,” a afirmat Cassius Morrison, doctorand și autor principal al acestei cercetări.
Relațiile evolutive care sprijină ipoteza asiatică
Analizele filogenetice susțin această teorie, demonstrând că T. rex este mult mai înrudit din punct de vedere evolutiv cu tiranozaurii asiatici, precum Tarbosaurus, comparativ cu rudele lor nord-americane, precum Daspletosaurus. Aceste legături întăresc conceptul de origine comună în Asia și de dispersie ulterioară către continentul nord-american.
În plus, deși fosilele de T. rex au fost găsite doar în America de Nord, cercetătorii consideră că rămășițele strămoșilor săi apropiați așteaptă încă să fie descoperite în Asia, ceea ce ar oferi o verigă crucială în înțelegerea evoluției acestor uriași teropodi.
Un context global: Dispersia tiranozaurilor și a megaraptorilor
Cercetările au inclus și analiza distribuției și istoriei evolutive a altor dinozauri înrudiți, cum ar fi megaraptorii. Aceștia aveau cranii înguste și membre anterioare disproporționat de lungi, terminate cu gheare gigante – unele atingând 35 de centimetri lungime. Studiul a scos la iveală că megaraptorii erau mai răspândiți decât se estima, având probabil o origine asiatică, în urmă cu aproximativ 120 de milioane de ani.
Evoluția ulterioară a megaraptorilor a condus la migrarea acestora către Europa și apoi spre Gondwana, supercontinentul sudic care includea actualele Americi de Sud, Africa și Antarctica. În această regiune, chiar și în ciuda separării continentelor, aceștia au devenit prădători dominanți în lipsa altor teropode mari precum tiranozaurii.
Adaptări dictate de climat
Studiul sugerează și o legătură interesantă între dimensiunile mari ale acestor dinozauri și schimbările climatice. Se pare că atât tiranozaurizii, cât și megaraptorii au început să crească rapid în dimensiuni în timpul unei răciri globale, survenite după un vârf de temperatură global, acum circa 92 de milioane de ani.
Această adaptare ar putea indica o specializare ecologică – aceste creaturi masive ar fi fost prădători eficienți într-un mediu mai rece, unde alte specii erau dezavantajate. Astfel, T. rex putea atinge greutăți de până la nouă tone, în timp ce megaraptorii ajungeau la 10 metri lungime.
Divizarea continentelor – traiectorii evolutive distincte
Pe mă
