Titlu: De ce formele planetelor sunt (aproape) rotunde? Explicația științifică a contururilor planetare
Isaac Asimov, binecunoscut autor în domeniul științei și literaturii science-fiction, afirma odată: „Atunci când oamenii credeau că Pământul e plat, s-au înșelat. Când oamenii credeau că Pământul e sferic, s-au înșelat. Dar dacă tu crezi că a considera Pământul sferic e la fel de eronat ca a-l considera plat, atunci perspectiva ta e mai greșită decât ambele laolaltă.” Această afirmație poate părea paradoxală la prima vedere, dar scoate în evidență un adevăr profund despre natura și contururile planetelor din sistemul nostru solar și din Univers.
Pământul – dar și celelalte planete – nu au o formă perfect sferică. Ele sunt ceea ce astronomii denumesc sferoizi – mai precis, sferoizi oblati. Asta înseamnă că sunt aplatizate la poli și ușor bombate la ecuator. Acest fenomen nu este întâmplător; el rezultă dintr-o combinație de forțe cosmice și legi fizice ce guvernează Universul.
Formarea planetelor: de ce au tendința de a avea o formă sferică?
Forma sferică reprezintă starea naturală a unui obiect ceresc sub influența gravitației sale. Gravitația este forța care atrage materia către centrul masei. Pentru un corp suficient de mare, precum planetele, atracția gravitațională acționează uniform în toate direcțiile, atrăgând materia spre centru până când forma ajunge la un echilibru energetic – care, în lipsa altor forțe majore, este sfera.
Această tendință către rotunjire se numește ajustare izostatică. Chiar dacă o planetă sau un satelit ar avea inițial o formă neregulată, gravitația va „modela” corpul în timp într-o formă relativ rotundă, atâta timp cât obiectul are o masă suficientă. De aceea, corpurile mici, precum majoritatea asteroizilor și cometelor, au forme neregulate – forța gravitațională generată de ele este mult prea slabă pentru a le modifica forma.
Exemplu: Cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko
Cometa 67P, care a fost vizitată de sonda spațială Rosetta, are forma unei rațe și dimensiuni de doar câțiva kilometri (4,1 x 3,3 x 1,8 km). Viteza necesară pentru a scăpa de forța sa gravitațională este de doar 1 metru pe secundă – puțin mai mult decât o plimbare alertă. Gravitația unei asemenea comete nu poate determina materia să adopte o formă rotundă.
Când sfera devine elipsoid: rotația planetelor
Chiar dacă gravitația tinde să formeze sfere, un alt factor intervine în modelarea planetelor – rotația. Pe măsură ce o planetă se rotește în jurul axei sale, forța centrifugă determină materia să se „împrăștie” mai mult la ecuator decât la poli. Acest efect produce o formă aplatizată – așa-numitul sferoid oblat. Gradul de aplatizare depinde de două aspecte: viteza de rotație a planetei și densitatea acesteia.
Cele mai extreme exemple din Sistemul Solar:
– Venus: Este considerată cea mai sferică planetă deoarece se rotește extrem de lent (o zi venusiană durează mai mult decât un an venusian!), ceea ce face ca forța centrifugă să fie aproape neglijabilă. Astfel, planeta rămâne aproape perfect sferică.
– Saturn: Are o rotație foarte rapidă (aproximativ 10,5 ore) și o densitate foarte mică (e singura planetă care ar pluti într-o băltoacă gigantică de apă). Aceste caracteristici o fac cea mai „turtită” planetă din sistemul solar: diametrul ecuatorial este cu 10% mai mare decât diametrul polar.
Poate exista o planetă cu formă de disc?
Această întrebare se bazează pe speculații cu privire la Plan
