Mariner 2 – Întâiul Explorator al Planetelor
Pe 14 decembrie 1962, umanitatea a sărbătorit o etapă istorică în explorarea universului prin realizarea primului zbor de succes peste o altă planetă din Sistemul Solar. Sonda spațială americană Mariner 2, lansată de NASA pe 27 august 1962, a trecut la o distanță de 34.833 km de Venus, oferind primele informații științifice detaliate despre atmosfera, temperatura și condițiile acestei lumi enigmatică, acoperită de nori.
Obiectivele misiunii Mariner 2
Proiectul Mariner a fost inițiat de Jet Propulsion Laboratory (JPL) în cadrul NASA, ca parte a programului care are scopul de a studia planetele interioare — Venus și Marte. Mariner 2 a fost planificat ca o misiune de tip flyby, adică o trecere apropiată pe lângă Venus, fără a intra pe orbită sau a ateriza.
Scopurile principale ale Mariner 2 au inclus:
– Colectarea de informații despre temperatura suprafeței venusiene
– Analiza compoziției atmosferei acelei planete
– Investigarea câmpului magnetic din jurul acesteia
– Stabilirea unui sistem de comunicație între spațiu și Pământ
– Studierea mediului interplanetar (inclusiv praful cosmic și vântul solar)
Informații despre echipamentul științific
Deși se confrunta cu o limitare semnificativă a greutății, având doar 18 kg destinați instrumentelor științifice, Mariner 2 era o platformă remarcabil de avansată pentru vremea sa. Era dotată cu:
– Un radiometru cu microunde, care a măsurat temperatura la suprafață
– Un radiometru în infraroșu, pentru analiza termică a atmosferei
– Un magnetometru, pentru identificarea câmpurilor magnetice
– O cameră de ionizare, utilizată ca detector pentru raze cosmice
– Un detector de particule energetice
– Un detector de praf interplanetar
– Un spectrometru pentru vântul solar
Aceste instrumente au facilitat o evaluare detaliată a caracteristicilor planetei Venus, cât și a spațiului interplanetar parcurs de sondă.
Revelații importante despre Venus
În timpul survolului din 14 decembrie 1962, Mariner 2 a trimis către Terra date esențiale care au modificat radical percepția anterioară despre Venus. Până atunci, în lipsa unor observații directe, Venus era considerată a fi un „frate geamăn al Pământului” — având dimensiuni, masă și poziție relativ apropiate.
Însă, Mariner 2 a prezentat o imagine complet diferită:
– Temperatura la suprafață a fost estimată în valori extreme, între 460°C și 511°C — suficient pentru a topi plumbul. Această căldură este rezultatul efectului de seră provocat de atmosfera densă acoperită de nori groși.
– Presiunea atmosferică detectată este de aproximativ 90 de ori mai mare decât cea de la nivelul mării pe Terra, fiind echivalentă cu apa la 900 metri sub apă.
– Atmosfera este compusă în mare parte din dioxid de carbon (96%), cu cantități mai mici de azot (3%), monoxid de carbon, heliu, argon, dioxid de sulf, xenon și kripton. De asemenea, se observă nori de acid sulfuric.
– Norii densi și reflexivi de la altitudini mari fac ca Venus să fie extrem de strălucitoare, fiind al treilea cel mai vizibil obiect ceresc, după Soare și Lună.
Informații despre spațiul interplanetar
Pe lângă datele referitoare la Venus, Mariner 2 a efectuat și observații asupra mediului interplanetar:
– Magnetometrul a identificat un câmp magnetic interplanetar cu variații între 2 γ și 10 γ, reconfirmând informațiile furnizate anterior de sonda
