Etica și Provocările Morale ale Vehiculelor Autonome: Când Algoritmii Salvează sau Înstrăinează Vieți
Vehiculele autonome nu mai constituie doar teme de science-fiction; ele sunt deja prezente pe șosele, oferind funcționalități precum cruise control adaptiv, parcare automată și chiar efectuarea depășirilor fără intervenția conducătorului. Totuși, integrarea sistemelor decizionale în aceste mașini ridică o problemă semnificativă: dilema morală. Ce se întâmplă atunci când un accident devine inevitabil, iar vehiculul trebuie să decidă cine supraviețuiește și cine nu?
Această întrebare se află în centrul discuției despre etica vehiculelor autonome, o problemă din ce în ce mai importantă pe măsură ce tehnologia devine o parte fundamentală a transportului rutier.
Mașina care ia decizii: o nouă provocare
Jean-François Bonnefon, cercetător în psihologie cognitivă la Toulouse School of Economics, a efectuat un studiu semnificativ privind percepția publicului asupra alegerilor etice în cazul vehiculelor autonome. Majoritatea participanților la cercetare au convenit că aceste autovehicule ar trebui să fie programate să reducă numărul total de victime. Cu alte cuvinte, în situația în care mașina trebuie să aleagă între a sacrifica un pasager sau a provoca moartea unui grup de pietoni, aceasta ar trebui să opteze pentru varianta cu cele mai puține pierderi de vieți.
Paradoxal, deși în teorie oamenii susțin acest principiu altruist, ei nu ar dori să călătorească într-un astfel de vehicul. Această contradicție subliniază disconfortul generat de ideea de a fi protejat sau sacrificat pe baza unui algoritm.
De ce este necesară implementarea unor astfel de algoritmi morali?
Chiar dacă tehnologia promite o reducere semnificativă a accidentelor rutiere, unele incidente vor fi inevitabile. În asemenea situații, mașina trebuie să reacționeze rapid între opțiuni dificile: Lovește un pieton sau se izbește de un perete, punând în pericol viața pasagerilor? Oprește pentru a evita un copil, dar impactează un adult? Această alegere nu este doar tehnică, ci profund morală.
De asemenea, într-un viitor în care milioane de vehicule autonome vor circula simultan, chiar și un scenariu cu probabilitate redusă va deveni inevitabil. Prin urmare, este esențial ca aceste decizii să fie predefinite prin reguli clare și transparente, integrate în algoritmii care ghidează aceste vehicule.
Cine decide normele etice?
Una dintre cele mai dificile întrebări este cine stabilește regulile morale: inginerii? guvernele? consumatorii? Producătorii de automobile se confruntă cu o dilemă complexă: pe de o parte, trebuie să respecte standardele etice acceptate social, iar pe de altă parte, trebuie să ofere produse care să fie acceptate de piață. Cine ar fi dispus să achiziționeze o mașină care, în anumite situații, poate fi programată să sacrifice pasagerul pentru a salva pietonii?
Soluțiile propuse includ furnizarea unor tipuri diferite de algoritmi morali din care clienții să poată alege – însă apare întrebarea: este etic ca viața unei persoane să depindă de alegerile efectuate într-un meniu de setări?
Ce factori ar trebui să influențeze decizia vehiculului?
Etica automată ridică și alte întrebări referitoare la cine beneficiază de prioritate în caz de accident:
– Ar trebui mașina să ia în considerare vârsta celor implicați?
– Ce se întâmplă dacă impactul devine inevitabil și trebuie ales între un tânăr și un bătrân?
– Ar avea relevanță starea de sănătate sau șansele de supraviețuire?
– Cum ar decide un algoritm în absența intuiției sau a empatiei?
Aceste întrebări nu dispun de un răspuns universal valabil și deschid drumul pentru dezbateri interdisciplinale între filozofie, psihologie, inteligență artificială și etică.
