Titlu: Cum a fost posibilă dezvoltarea rapidă a vaccinului împotriva COVID-19
Dezvoltarea unui vaccin eficient este, de obicei, un proces complex care se desfășoară pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii. Totuși, în contextul pandemiei de COVID-19, s-a întâmplat un fenomen fără precedent: în mai puțin de un an de la identificarea virusului SARS-CoV-2, au fost autorizate primele vaccinuri eficiente, precum cele realizate de Pfizer/BioNTech și Moderna. În ciuda accelerării procesului, aceste vaccinuri au fost supuse tuturor etapelor standard de testare clinică și reglementare. Cum a fost posibil acest lucru?
Factori-cheie care au favorizat dezvoltarea rapidă a vaccinului COVID-19
1. Finanțarea: resurse uriașe disponibile într-un timp record
Unul dintre cei mai relevanți factori care au contribuit la grăbirea dezvoltării vaccinului COVID-19 a fost aportul financiar substanțial, provenind atât din surse publice (guverne, organizații internaționale), cât și din sectorul privat. Criza globală și urgența fără precedent au dus la mobilizarea unor sume enorme într-un timp scurt, eliminând unul dintre principalele obstacole care, de obicei, încetinesc procesul de cercetare: lipsa fondurilor.
În plus, multe state au achiziționat vaccinuri „în avans” – adică au semnat contracte pentru livrări de doze înainte ca vaccinurile să fie oficial aprobate – reducând riscurile financiare pentru producători și stimulând dezvoltarea rapidă.
2. Tehnologia ARNm: un instrument revoluționar
Vaccinurile bazate pe ARN mesager, precum cele dezvoltate de Pfizer/BioNTech și Moderna, au fost esențiale în reducerea timpului de producție și testare. Deși aceste vaccinuri sunt primele de acest tip autorizate pentru utilizare umană, tehnologia ARNm era deja investigată de aproximativ 20 de ani în legătură cu alte boli precum gripa sau cancerul.
Această tehnologie implică introducerea unui fragment de ARN mesager în organism, care furnizează instrucțiunile necesare pentru ca celulele umane să genereze o proteină virală – în acest caz, proteina Spike a coronavirusului – stimulând astfel un răspuns imun eficient.
Avantajele ARNm:
– Proiectare rapidă după secvențierea genetică a virusului (în ianuarie 2020);
– Proces de producție standardizat și ușor de scalat;
– Nu necesită cultivarea virusului în laborator, ceea ce scade timpul și resursele necesare.
3. Experiența anterioară cu alți coronaviruși (SARS și MERS)
COVID-19 a fost provocat de un nou virus – SARS-CoV-2 – dar acesta face parte dintr-o familie de viruși deja bine cunoscută de comunitatea științifică. Anterior, cercetătorii au avut de-a face cu focarele de SARS (2003) și MERS (2012), oferindu-le un punct de plecare valoros în înțelegerea mecanismelor de acțiune ale coronavirusurilor și posibilele ținte de vaccinare, în special proteina Spike.
Deși vaccinurile pentru SARS sau MERS nu au fost complet dezvoltate, abordările stabilite anterior, împreună cu informațiile genetice disponibile, au permis accelerarea proiectării unui vaccin viabil pentru SARS-CoV-2.
4. Recrutarea rapidă a voluntarilor
De regulă, recrutarea participanților pentru studiile clinice poate dura luni, chiar ani. În timpul pandemiei, această etapă a fost realizată mult mai repede, datorită dorinței generalizate de a ajuta la stoparea crizei de sănătate. Mii de voluntari din întreaga lume s-au înscris imediat pentru testarea vaccinurilor, facilitând avansarea rapidă între fazele studiilor clinice.
5. Realizarea studiilor clinice în paralel
Metoda tradițională de testare a vaccinurilor implică desfășurarea consecutivă a fazelor clinice (I, II, III), ceea ce necesită mult timp. În cazul vaccinurilor COVID-19, multe dintre aceste etape s-au desfășurat parțial în paralel sau s-au realizat simultan.
