O revelație extraordinară în Munții Caucaz reconfigurează percepția asupra Neanderthalienilor
O descoperire arheologică deosebită efectuată în Munții Caucaz, mai exact în Peștera Mezmaiskaya din sud-vestul Rusiei, furnizează dovezi semnificative care contestă o teorie veche de decenii privitoare la nivelul de dezvoltare tehnologică al Neanderthalienilor. O echipă de cercetători a identificat un vârf de suliță realizat din os de bizon, datând de aproximativ 80.000 de ani, ce sugerează că Neanderthalienii aveau capacitatea de a crea și utiliza unelte sofisticate cu mult înainte de sosirea Homo sapiens în Europa.
Vârful de suliță – o unealtă ingenioasă și veche de 80.000 de ani
Artefactul descoperit are aproximativ 10 centimetri și este realizat cu un nivel ridicat de măiestrie. Osul de bizon a fost prelucrat cu multă grijă, având marginile ascuțite, indicii de polizare și semne de impact ce sugerează utilizarea sa în activități de vânătoare. Analizele microscopice au demonstrat că vârful a fost sculptat folosind unelte de piatră și probabil fixat pe un mâner de lemn cu ajutorul unui adeziv natural – cel mai probabil o substanță vegetală.
Această tehnologie avansată, care include și utilizarea de materiale organice pentru lipire, reprezintă un semn al unei gândiri sofisticate și a capacității de planificare, caracteristici recunoscute anterior doar pentru Homo sapiens. „Această unealtă este cea mai veche armă de os cunoscută în Eurasia, fiind creată cu mult înainte de apariția Homo sapiens în această zonă”, a afirmat dr. Marine Calvo, parte a echipei de cercetare.
Contestația unei teorii dominante
Pentru decenii întregi, teoriile predominante din arheologie susțineau că Neanderthalienii aveau un comportament tehnologic inferior, aproape exclusiv limitat la uneltele de piatră, fără rafinament sau inovație. Utilizarea osului ca material, precum și cunoștințele legate de manipularea adezivilor naturali, erau considerate realizări tehnologice aduse de Homo sapiens odată cu migrarea acestora în Europa – în urmă cu aproximativ 45.000 de ani.
Vârful descoperit în Peștera Mezmaiskaya contestă clar această ipoteză. Dovedește că Neanderthalienii nu doar că aveau capacitatea de a crea unelte complexe, dar și că dezvoltau aceste tehnologii în mod autonom, fără a imita comportamentele Homo sapiens.
Peștera Mezmaiskaya – un sit arheologic de importanță globală
Locația unde a fost găsită această unealtă, Peștera Mezmaiskaya, este deja bine cunoscută în comunitatea științifică pentru starea sa excepțională de conservare a resturilor arheologice. Situl a mai oferit anterior și alte descoperiri relevante, cum ar fi fragmente de schelet ale unor copii Neanderthalieni, contribuind astfel la o înțelegere mai profundă a traiului și comportamentului acestei specii în timpul ultimei epoci interglaciare.
Cercetările au evidențiat că, în alte regiuni din Europa și Asia, Neanderthalienii utilizau focul pentru a întări vârfurile uneltelor din lemn, fabricau cleiuri și gudroane naturale din scoarță sau rășini și le utilizau pentru a asambla unelte compuse. Aceste activități nu doar că denotă abilități manuale impresionante, dar reflectă și o înțelegere fundamentală a proceselor chimice și a planificării pe termen lung.
Reconceptualizarea viziunii asupra Neanderthalienilor
Descoperirea acestui vârf de suliță are consecințe majore pentru percepția evoluției umane. Ea contribuie la redefinirea imaginii Neanderthalienilor – nu ca ființe primitive sau lipsite de creativitate, ci ca indivizi capabili să dezvolte tehnologii complexe și să se adapteze cu succes mediului înconjurător.
