Creierul și activitatea fizică în procesul de îmbătrânire: Cum ne afectează schimbările neuronale un stil de viață activ
Se știe că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, tindem să devenim mai puțin activi fizic. Acest lucru este, de obicei, atribuit unor cauze evidente, cum ar fi pierderea masei musculare, diminuarea masei corporale și dificultățile de deplasare. Totuși, un studiu recent efectuat de cercetători de la Universitatea Northeastern din Statele Unite sugerează că un alt factor important care contribuie la această scădere ar putea fi localizat… în creier.
Cercetarea, care oferă o viziune inovatoare asupra modului în care îmbătrânirea afectează comportamentele legate de activitate fizică, a fost publicată în Journal of Gerontology și utilizează date dintr-o bază de date extinsă provenită de la Centrul Cambridge pentru Îmbătrânire și Neuroștiință.
Modificări cerebrale în jurul vârstei de 49 de ani
Cercetătorii au examinat datele de la subiecți cu vârste cuprinse între 18 și 81 de ani, incluzând auto-raportări privind activitatea fizică, precum și imagini RMN ale creierului. Utilizând o tehnică denumită regresie pe segmente, echipa a observat că, în jurul vârstei de 49 de ani, apare o schimbare semnificativă în legătura dintre activitatea fizică și vârstă.
Practic, după această vârstă, nivelul de activitate fizică începe să scadă rapid. Această descoperire ridică întrebarea: este această modificare generată doar de factori fizici și sociali, sau și de schimbări neurologice?
Contribuția creierului în menținerea activității fizice
Potrivit profesorului Timothy Morris, unul dintre autorii studiului, creierul are un rol important în prevederea și influențarea comportamentelor legate de activitate fizică. În mod specific, funcțiile cognitive superioare — care sunt implicate în procesul decizional, autocontrol, planificare sau multitasking — par a avea o corelație directă cu motivația și capacitatea noastră de a ne dedica exercițiilor fizice.
Cercetările s-au concentrat în special pe rețeaua de saliență — un grup de structuri cerebrale care se ocupă cu procesarea informațiilor relevante din mediul înconjurător. Această rețea include regiuni precum insula și cortexul cingulat anterior dorsal, care acționează ca un „filtru” pentru a distinge ceea ce este considerat important față de ceea ce poate fi ignorat.
O componentă importantă a acestei rețele este legată de controlul inhibitor — abilitatea de a suprima reacții automate, care nu sunt întotdeauna benefice. În contextul activității fizice, acest control poate ajuta individul să ignore impulsul de confort (de exemplu, alegerea de a rămâne pe canapea în loc să se miște) și să opteze, în schimb, pentru un comportament sănătos.
Îmbătrânirea creierului: un factor indirect
Una dintre ipotezele studiate sugerează că, pe măsură ce îmbătrânim, rețeaua de saliență suferă o degradare treptată, ceea ce reduce eficiența proceselor cognitive implicate în deciziile legate de activitate. Astfel, pe lângă scăderea motivației și creșterea oboselii, se observă și o diminuare a abilității neuronale de a prioritiza activitățile benefice pentru sănătate.
Morris subliniază că aceste modificări cerebrale nu sunt doar corelate cu nivelul de activitate fizică, ci chiar influențează procesul de declin: „Rețeaua de saliență influențează această relație, ceea ce sugerează că există un mecanism biologic în evoluția comportamentelor noastre fizice de-a lungul vieții”.
De ce este esențial să rămânem activi pe măsură ce îmbătrânim?
În afară de beneficiile bine cunoscute ale exercițiului fizic asupra sănătății cardiovasculare și
