Descoperirea unei vârfuri de suliță din os în Munții Caucaz schimbă paradigmele istoriei uneltelor neanderthaliene
O descoperire arheologică impresionantă realizată în Munții Caucaz ridică semne serioase de întrebare cu privire la concepțiile convenționale despre abilitățile tehnologice ale oamenilor de Neanderthal. Un vârf de suliță extrem de bine conservat, fabricat din os de bizon și datând de acum peste 50.000 de ani, contestă convingerea de mult acceptată că doar Homo sapiens era capabil să creeze unelte din os. Această descoperire transformă radical modul în care îi percepem pe strămoșii noștri evolutivi.
Redescoperirea unei artefacte uitate
Vârful de suliță a fost descoperit inițial în 2003 în Peștera Mezmaiskaya, situată în regiunea Caucazului de Sud din Rusia — o zonă recunoscută pentru dovezile semnificative ale prezenței neanderthaliene. La acel moment, artefactul a fost ignorat sau interpretat greșit, fiind clasificat inițial ca un obiect ornamental sau un fragment de os fără o valoare semnificativă.
Cu toate acestea, o reevaluare recentă, utilizând tehnici moderne precum tomografia computerizată, spectroscopie și analiza microscopică, a scos la iveală că acest vârf de suliță este, de fapt, cea mai veche unealtă de acest tip descoperită vreodată în Europa. Studiul, publicat în renumitul Journal of Archaeological Science, confirmă că neanderthalienii nu doar că prelucrau osul, ci îl transformau în unelte sofisticate pentru vânătoare.
Tehnici de prelucrare rafinate
Analizele amănunțite au arătat că osul a fost prelucrat cu atenție, folosind unelte din piatră pentru a-l modela și a-l lustrui. Canalele paralele sculptate de-a lungul artefactului sugerează o înțelegere intuitivă a aerodinamicii — ceea ce contrazice concepția că neanderthalienii erau lipsiți de inteligență tehnologică.
Mai mult, urmele de decolorare demonstrează că vârful a fost întărit prin expunerea la căldură, iar semnele evidente de gudron atestă că artefactul a fost lipit de un baston de lemn cu un adeziv obținut în mod controlat, cel mai probabil prin distilare uscată a scoarței de mesteacăn — un proces considerat avansat chiar și pentru Homo sapiens.
O armă sofisticată de vânătoare
Descoperirea vârfului de suliță în apropierea unei vetre, înconjurat de resturi de cremene și alte unelte din piatră, oferă o fereastră asupra modului în care neanderthalienii fabricau unelte în ateliere primitive dar funcționale. Uzura și semnele de reparație de pe artefact sugerează că acesta nu era un obiect de unică folosință, ci o armă prețioasă, întreținută cu atenție, destinat vânătorii de animale mari și periculoase, cum ar fi bizoni sau cerbi.
Consecințe pentru istoria evoluției umane
A existat mult timp o percepție că Homo sapiens era singura specie avansată suficient pentru a crea unelte sofisticate, ceea ce a generat o viziune generală că neanderthalienii erau inferiori atât intelectual, cât și cultural. Cu toate acestea, această descoperire, alături de alte artefacte recente asemănătoare, oferă o imagine mai complexă a acestora.
Cercetările sugerează că neanderthalienii dispuneau de sisteme complicate de muncă colaborativă, transmise probabil din generație în generație. Atelierul din peștera Mezmaiskaya, folosit timp de mii de ani, indică existența unei tradiții tehnologice bine solidificate, chiar și în absența scrisului sau a unui limbaj articulat așa cum îl înțelegem astăzi.
O nouă percepție asupra neanderthalienilor
Această descoperire contribuie la tendința de reabilitare a imaginii neanderthalienilor — oameni arhaici despre care se crede că…
