Tot mai multe ambalaje ale produselor din supermarket prezintă promisiuni de viitor sustenabil: termeni precum „eco”, „biodegradabil” sau „compostabil” captează atenția consumatorilor care doresc să minimizeze efectele negative asupra mediului. Cu toate acestea, în spatele acestor afirmații prietenoase cu natura, se regăsesc adesea neclarități și, uneori, practici comerciale înșelătoare.
Adevărul despre etichetele „compostabil”
Recent, autoritățile de reglementare în publicitate din Regatul Unit au intervenit împotriva utilizării termenilor precum „capsule compostabile” sau „pungi de cafea compostabile” în campaniile publicitare. Verdictul? Aceste etichete au potențialul de a induce în eroare consumatorii, deoarece nu specifică un detaliu crucial: aceste produse sunt compostabile doar în instalații industriale dedicate, și nu în curțile oamenilor, așa cum se poate crede de mulți dintre cumpărători.
Compostare industrială vs. compostare la domiciliu
Pe scurt, compostarea la domiciliu este procesul prin care deșeurile organice din gospodărie – precum resturile alimentare și vegetale – sunt transformate în îngrășământ natural, printr-un proces biologic lent, desfășurat în aer liber. Acest proces nu generează suficientă căldură sau umiditate pentru a descompune materiale mai complexe, precum anumite tipuri de plastic „compostabil”.
Compostarea industrială, pe de altă parte, se desfășoară în condiții controlate, cu temperaturi ridicate, umiditate reglată și intervenție constantă, permițând descompunerea completă a unor materiale care nu s-ar degrada în medii casnice. Din acest motiv, un produs etichetat „compostabil” – fără a specifica clar că necesită compostare industrială – poate ajunge la groapa de gunoi, dacă este eliminat greșit.
Publicitate înșelătoare și consecințele ei
Unul dintre cele mai mari pericole asociate cu utilizarea greșită a acestor termeni este erodarea încrederii consumatorilor. Dacă un produs nu se degradează în compostul din grădină – așa cum speră mulți – va ajunge tot în coșul cu deșeuri menajere, contribuind la poluare, în ciuda intențiilor ecologice ale cumpărătorului. Această discrepanță între ceea ce se afirmă și realitate a determinat autoritățile britanice să sancționeze promovarea înșelătoare și să solicite o transparență sporită din partea companiilor.
Transparența este cheia
Pentru a proteja consumatorii și a facilita o tranziție reală către produse sustenabile, autoritățile și organizațiile de mediu cer brandurilor să comunice cu maxima claritate. Dacă un produs este compostabil doar în fabrici specializate, acest lucru trebuie menționat explicit pe etichetă și în materialele publicitare. Influențarea deciziilor de cumpărare prin omisiune sau formulări vagi este considerată o practică comercială neloială.
Responsabilitatea e comună
Atât producătorii, cât și consumatorii au un rol crucial în transformarea percepției și utilizării produselor „eco”. Producătorii trebuie să ofere informații clare și corecte privind eliminarea deșeurilor, iar consumatorii, la rândul lor, trebuie să se informeze despre certificările ecologice reale – cum ar fi standardele EN 13432 (pentru compostabilitate industrială) – și să evite asumarea unor caracteristici doar pe baza aspectului „verde” al ambalajului.
Concluzie
În epoca în care sustenabilitatea a devenit un argument de vânzare puternic, este crucial să facem distincția între marketing și realitate. Un produs etichetat „compostabil” nu este neapărat prietenos cu ecosistemul dacă ajunge în locuri greșite. Adevăratul avans ecologic nu se realizează doar prin etichete atrăgătoare, ci prin transparență, informare și responsabilitate colectivă.
Pentru mai multe subiecte ecologice de actualitate, vă
